detalii

Bine aţi venit "după liceu"!

Acest website este dedicat tuturor absolvenţilor de liceu. Fie că aţi absolvit liceul în 2023, fie că aţi absolvit liceul în epoca comunistă, cu siguranţă veţi găsi aici resurse interesante menite să vă încurajeze, să vă ghideze sau cel puţin să vă pună pe gânduri. Dacă viaţa este ca o piesă de teatru, atunci în calitate de actori sociali merită să ne jucăm rolul cât mai bine, conştienţi fiind de faptul că deciziile mici pe care le luăm fiecare pot avea un impact uriaş care ne va afecta pe fiecare.

Despre omul cu iniţiativa:

Sunt Teofil Molcuţ – scriitor şi antreprenor creştin, născut la Oradea cu puţin înainte de revoluţia din 1989. Mereu am cochetat cu cuvântul scris. Şi mereu m-a uimit forţa transformatoare a cuvintelor bine alese. Mă consider un om al literelor şi al ideilor. Da, lor le-am dedicat mult timp din viaţa mea încercând să le modelez în aşa fel încât să scot la iveală părţile ascunse cu grijă ale realităţii în care trăim. Într-o mare de opinii, încerc să aduc o rază de lumină care să lumineze o cale spre o viaţă mai simplă, mai uşoară, mai împlinită. Viaţa de după liceu poate fi frumoasă!

Cum mi-am petrecut prima vacanţă de vară de după liceu? 

Încă de mic ştiam că atunci când voi fi mare vreau să devin “om de afaceri”, la fel ca părinţii mei. Urmându-mi acest vis, iată că în vara anului 2006, făceam primii paşi în cariera de florar-decorator şi simultan, primii paşi în cariera de economist. Mi-a plăcut mereu afacerea noastră de familie şi din această cauză cred că m-am şi specializat foarte uşor, iar în 2009 am devenit editorul primei reviste de design floral din România – Florists Only. O serie de conjuncturi nefavorabile pe plan familial, însă, m-au forţat să închei un capitol şi să deschid un altul… 

Contradicţia care nu îmi dădea pace este următoarea: cum poate cineva să muncească o viaţă întreagă şi să păstreze atât de puţin din banii care îi trec prin mână? După liceu, am muncit timp de 8 ani până când mi-am dat seama că fac ceva greşit… Părinţii mei, care au terminat liceul în comunism, munciseră cu mult mai mult decât mine şi parcă băteau pasul pe loc… Cum este posibil aşa ceva? Iată ce m-a împins în urmă cu 10 ani să scriu plin de entuziasm „Planul de economisire” – răspunsul meu la numeroasele întrebări şi căutări legate de înavuţire. Mi-am dorit să scriu o carte practică pentru toţi elevii de liceu aflaţi în clasele terminale, în special a XI-a şi a XII-a şi, de ce nu?, pentru studenţii din primul an de facultate. Îmi imaginam că voi merge din clasă în clasă pentru a le vorbi viitorilor adulţi despre cum să valorifice la maxim fiecare an de viaţă activă. Dar acest proiect ambiţios m-a copleşit şi l-am lăsat să se odihnească. Până acum.

Se presupune că şcoala (mai ales liceul) ar trebui să ne pregătească pentru viaţă. Totuşi, după liceu, mulţi constată că nu sunt deloc pregătiţi pentru viaţa de adult. Chiar dacă mă adresez în special elevilor de liceu aflaţi la sfârşitul adolescenţei şi începutul vieţii de adult, nu aş vrea să se simtă nimeni exclus, nici măcar cei ce au absolvit liceul cu zeci de ani în urmă. După liceu, viaţa continuă cu multe suişuri şi coborâşuri. Un ocean de necunoscute însă poate fi mult mai uşor de navigat când profităm de înţelepciunea celor ce au trecut deja pe unde urmează să trecem şi noi…

Cu toţii avem visuri şi planuri de viitor, însă este posibil ca viaţa de după liceu să nu decurgă aşa cum ne-am imaginat. Ce ne dorim cu toţii după liceu? Să terminăm o facultate; să obţinem un loc de muncă bine remunerat; să ne întemeiem o familie şi să ne bucurăm de veniturile care sperăm că vor creşte mereu, nu-i aşa? Oricât de mult am avea, tot mai vrem “încă puţin”. Pentru cei mai mulţi, scopul vieţii este îmbogăţirea sau cel puţin ieşirea din sărăcie. Este o dorinţă firească, desigur, însă cele mai multe probleme din economie pornesc de la metodele pe care le folosesc semenii noştri pentru a se îmbogăţi. 

Atât prin articolele pe care le voi publica aici pe dupaliceu.ro cât şi prin „Planul de economisire” voi încerca să răspund la întrebarea “Cum ne putem îmbogăţi corect, muncind mai puţin pentru aceiaşi bani?” Am pregătit pentru voi o mulţime de sfaturi pe care mi-aş fi dorit să le fi primit şi eu înainte să devin “contribuabil” cu acte în regulă. Şcoala, cu toate minusurile ei, mi-a oferit totuşi nişte unelte de bază cu care să pot urca mai sus pentru a-mi lărgi orizontul. Am urcat. Şi am făcut o mulţime de “poze” pe care vreau să le împărtăşesc cu voi. Vreau să vă arăt cum se vede viaţa după 18 ani de la terminarea liceului…

Viaţa de după liceu e ca o drumeţie: dacă continui să rămâi la acelaşi nivel, la câmpie, nu te vei putea bucura nicicând de priveliştea de pe munte. Dar a urca de la un nivel la altul cere efort.

Un efort pe care l-am făcut a fost să mă opresc din alergătura zilnică după ani şi ani în care m-am învârtit în cerc, aparent fără sens. M-am oprit ca să gândesc, să meditez şi să caut soluţii la problemele cu care ne confruntăm cu toţii. Acesta este luxul pe care mi-l permit ca antreprenor – să renunţ o vreme la câştiguri materiale pentru un strop de înţelepciune. Iar din acest strop vă invit să sorbiţi şi voi în acest colţ de internet…

Cu preţuire,

Teofil Molcuţ