Educaţie financiară după liceu: despre Banca Transilvania şi programul FIT – Finanţele pe Înţelesul Tuturor

Cum viaţa activă de după liceu ne pune în faţa unui lung şir de decizii predominant financiare, este firesc să analizăm cu mare atenţie oferta educaţională ambalată ca „educaţie financiară”. Banca Transilvania lansează programul FIT – Finanţele pe Înţelesul Tuturor cu acelaşi entuziasm cu care a pornit BCR „Şcoala de bani”. Dar cu mult înaintea lor, sponsorizată chiar de BNR, Ligia Goloşoiu-Georgescu lansa un manual de educaţie financiară pentru elevii din ciclul primar şi gimnazial, iar în urmă cu patru ani a lansat şi un manual de educaţie financiară pentru elevii de liceu. Totuşi, ce au în comun toate acestea? Subiectivitatea. Este evident faptul că băncile nu ar investi în astfel de programe „naţionale” de educaţie financiară dacă nu ar avea de câştigat pe termen lung.

Educaţie financiară – scurt istoric al sectorului bancar

Ştire de ultimă oră: sectorul bancar nu a existat dintotdeauna. Conceptul de „banking” este cât se poate de recent şi de modern. Rădăcinile sale se află în rândul cămătarilor din Veneţia. În Italia se găseşte cea mai veche bancă din lume, dar să nu ne lăsăm amăgiţi. Faptul că Italia este o ţară catolică nu înseamnă că sistemul financiar-bancar ar avea girul Papei sau vre-o tangenţă cu creştinismul. În Planul de economisire – manualul de educaţie financiară pe care l-am scris ca răspuns la toate aceste programe – am scris la un moment dat faptul că atât natura, cât şi economia au fost create de Dumnezeu ca să funcţioneze într-un anumit fel, după o ordine foarte bine gândită, care este în primul rând spre binele nostru al tuturor. Ordinea divină o putem vedea pretutindeni în jurul nostru:

• Pământul este aşezat la distanţa ideală faţă de Soare pentru a susţine viaţa
• Forţa gravitaţională împiedică toată apa oceanelor să se reverse peste uscat
• Ziua şi noaptea alternează într-un ritm perfect, oferindu-ne posibilitatea să ne odihnim
• Anotimpurile se succed cu precizie, oferindu-ne hrană an după an (grâu, porumb, floarea soarelui, fructe etc.)
• Plantele inspiră dioxidul de carbon şi ne oferă în schimb oxigenul de care avem nevoie

Aşadar, Dumnezeu a lăsat un anumit tipar spre binele umanităţii. Respectarea lui este benefică şi de dorit, pe când încălcarea acestui tipar ar avea consecinţe catastrofale.

Tipare vom regăsi şi în societate. Familia „tradiţională” este cea întemeiată de un bărbat şi o femeie a căror sex a rămas neschimbat de la naştere (da, iată că în 2023 trebuie să adăugăm şi astfel de detalii). Nu degeaba întemeierea unei noi familii este un motiv de mare bucurie. În mod evident, orice altă combinaţie este nefuncţională şi nu îşi poate îndeplini menirea, deci nici nu poate fi denumită  „familie” şi nici nu poate fi tratată cu aceleaşi drepturi de care se bucură o familie heterosexuală.  Batjocura la adresa familiei – ponegrirea celulei de bază a societăţii – a dus la proliferarea a tot ce este opus ordinii fireşti. De când este acceptat la nivel politic faptul că societatea poate să funcţioneze şi pe invers, societatea s-a îmbolnăvit de un cancer cu multiple metastaze.

Dar nici economia nu este mai sănătoasă. Când vine vorba de economie, şi aici Dumnezeu a lăsat un tipar foarte clar, pe care îl găsim chiar în Biblie, în cartea Geneza/Facerea, capitolul 3:17 – „(…) blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale (…)” Aşadar, omul a fost obligat să muncească pentru a-şi putea obţine hrana de zi cu zi. Iată cea mai importantă lecţie de educaţie financiară: mai întâi MUNCA, apoi RECOMPENSA. Ce a făcut sistemul financiar-bancar? A inversat ordinea divină, a sfidat „blestemul” lui Dumnezeu dat ca urmare a căderii omului în păcat… şi de câteva secole, oferă RECOMPENSA înaintea MUNCII.

Sectorul bancar a transformat cămătăria într-o profesie nobilă şi toţi cei atraşi în acest mecanism uriaş de îndatorare (de sclavie modernă) se simt de fapt „intelectuali” de vază, fără de care economia ar intra în colaps. În realitate, angajaţii băncilor fac un imens deserviciu economiei şi semenilor lor… Economia nu a avut nevoie de acest sector pentru a supravieţui. Economia productivă (denumită şi „economia reală”) se poate AUTOSUSŢINE. Aşadar, sectorul financiar-bancar este precum o excreşcenţă în afara corpului economiei, precum un neg… Nu ajută cu nimic, ci doar “jenează”. Dar bineînţeles că manualele de ştiinţe economice NU prezintă realitatea din acest unghi pentru că trebuie să menţină sistemul în funcţiune…

Contextul în care apar programele de educaţie financiară

Majoritatea deciziilor pe care le luăm de dimineaţa până seara ţin economia în funcţiune. Problema apare când interacţionăm cu sistemul financiar-bancar, care nu este decât un INTERMEDIAR. Ori de câte ori plătim cu cardul, cu telefonul sau cu ceasul de fapt apelăm la un intermediar. Da, tehnologia a evoluat mult şi face ca acest intermediar să pară invizibil în spatele POS-ului… dar e acolo.

În loc ca tu să dai banii CASH comerciantului, rogi banca să transfere banii „electronici” din contul tău în contul comerciantului. Aceste TRANSFERURI de bani sunt în esenţa lor SERVICII POŞTALE. Însă sectorul financiar-bancar a acaparat tot mai multă putere de-a lungul anilor şi acum ne induce în eroare făcându-ne să credem că aceste transferuri sunt de fapt „PRODUSE FINANCIAR-BANCARE”. Este şi unul dintre motivele pentru care Poşta Română a rămas cu mult în urma sectorului financiar-bancar, fiind depăşită în special tehnologic.

Cele câteva decenii de comunism au făcut ca între sectorul bancar românesc şi cel din vest să apară o mare discrepanţă. Băncile din vest au progresat foarte mult în tot acest timp şi „au înrolat” (adică au atras clienţi care să îşi deschidă conturi şi să acceseze credite) o bună parte din populaţie. Nu e de mirare că sectorul financiar-bancar se plânge de gradul redus de „bancarizare” al populaţiei din România. Câtă ipocrizie! Ce-i mai place să pozeze în “victimă” când tocmai el este de fapt “agresorul”! Şi-ar dori mai mult şi continuă să muncească pentru visul lor. Aşa că, în acest context, lansează proiecte „naţionale” de educaţie financiară prin care speră că va acapara cumva cât mai mulţi tineri CURAŢI (fără istoric de creditare). Aceasta este MIZA din spatele programelor de educaţie financiară furnizate cu sprijinul şi cu acordul ARB (Asociaţia Română a Băncilor) şi BNR (Banca Naţională a României).

Lupi în haine de oaie

De ce vor băncile să ajungă în sistemul educaţional? Felul în care forţează intrarea în şcoli mi se pare de o obrăznicie făţişă. Vor oare să înlocuiască ora de religie din şcoli cu „ora de educaţie financiară în folosul sistemului bancar”? Evident, economia şi religia par să se respingă reciproc. Îmi place să spun că teologii nu sunt economişti, iar economiştii nu sunt teologi. Pur şi simplu nimeni nu pare să încerce să readucă împreună cele două ştiinţe. Dar de când economia s-a desprins de teologie, au apărut nenumărate EREZII economice, la fel cum apar erezii şi în rândul teologilor care se îndepărtează de Dumnezeu şi de Biblie.

Iată că Banca Transilvania ne aduce în faţă nişte „dascăli falşi” care pretind că ne vor binele când de fapt, prin tot ceea ce spun urmăresc interesele băncii. Ei sunt precum nişte preoţi care promovează o religie care te va salva de la sărăcie – religia creditelor. Nu poţi să lucrezi la proiecte de educaţie financiară în favoarea băncilor decât dacă eşti îndoctrinat până în măduva oaselor şi eşti covins că misiunea băncilor este de a salva lumea… Pur şi simplu trebuie să crezi în bănci ca în Dumnezeu. De aceea, cei din interiorul sistemului nu vor putea accepta realitatea pe care o prezint chiar în aceste rânduri.

O etichetă incomodă

Am spus mai sus faptul că economia este de sine stătătoare, că se poate autosusţine. Cu alte cuvinte, economia nu are nevoie de intervenţia băncilor pentru ca schimburile de mărfuri şi de servicii să aibă loc. Ele aveau loc şi în lipsa băncilor. Aşadar, băncile nu doar că sunt nişte INTERMEDIARI nedoriţi care caută să se facă IUBIŢI CU FORŢA, dar sunt şi ÎN AFARA sferei economiei productive.

Iată că despre sferele neproductive care parazitează economia reală nu se vorbeşte nicăieri, nici măcar la ASE (Academia de Studii Economice) din Bucureşti. În Planul de economisire am discutat pe larg despre şase sfere neproductive care se hrănesc din munca altora. Sectoarele neproductive sunt un subiect TABU. Însă băncile şi societăţile de intermediere de investiţii financiare (SIF-urile) fix asta sunt – nişte paraziţi ai economiei. Mai concret – aceste „societăţi comerciale” (care funcţionează după cu totul alte reguli decât societăţile comerciale înfiinţate de nişte simpli antreprenori) nu produc nimic, ci au nevoie ca cineva din afara sistemului să muncească pentru ele. Mutarea banilor dintr-un cont în altul, deschiderea de depozite şi emiterea de carduri de debit nu sunt profitabile. Adevăratul profit se realizează prin CREDITARE.

Profitul mult râvnit de bănci se numeşte DOBÂNDĂ. Şi cum fiecare antreprenor îşi doreşte ca „profitul” să fie cât mai mare, şi băncile îşi doresc să atragă cât mai multă DOBÂNDĂ. Ceea ce înseamnă că, în fiecare moment, cineva trebuie să datoreze DOBÂNDĂ. În fiecare moment, un număr cât mai mare de oameni trebuie să muncească pentru bănci. În acest fel, băncile încasează mult mai multă dobândă decât “plătesc” deponenţilor care şi-au depus economiile în depozite.

FIT de la Banca Transilvania pune preţ pe VIRGINITATEA FINANCIARĂ

Programul FIT – Finanţele pe Înţelesul Tuturor – se adresează în special celor virgini pe plan financiar, care poate nici măcar nu au un cont bancar. De ce? Pentru că „măsurile prudenţiale impuse de BNR” le-au restrâns foarte mult piaţa – adică tot mai puţini adulţi (activi pe piaţa muncii) mai pot fi îndatoraţi. Majoritatea au deja credite de tot felul, ba chiar credite neperformate, pe care abia şi le mai plătesc sau care se află chiar în faza de executare silită. Aşadar, SPERANŢA sectorului bancar se află în voi – cei care faceţi primii paşi în viaţa activă imediat după liceu, cei care v-aţi angajat şi deja aveţi minim şase luni vechime la locul de muncă… Voi sunteţi ca nişte oi pentru aceşti lupi. S-au cheltuit bani mulţi pe aceste programe de educaţie financiară tocmai pentru a vă VÂNA. Practic, programul FIT este O CAPCANĂ. O momeală. Băncile nu vor recunoaşte niciodată că au distrus chiar şi vieţile unor elevi premianţi, cu note mari în liceu şi la BAC.

Banca vă oferă doar sfaturi care să vă gâdile urechile… Suficient cât să intraţi în viitorul flux de clienţi şi debitori. Vă veţi deschide un simplu cont curent pentru început… dar mai târziu, fără să vă daţi seama, veţi cădea în plasă şi veţi semna primul contract de credit… care nu va fi neapărat şi ultimul. S-a pus mare preţ pe virginitatea voastră – pe puritatea voastră din punct de vedere al istoricului de creditare. Ştiţi ce contează cel mai mult pentru bancă? Faptul că nu figuraţi în baza de date a Biroului de credite. Nu aţi mai avut credite… deci puteţi intra în rândul celor ce muncesc o parte din timpul lor pentru bănci.

Toată lumea are credite. Ce vrei să fac?

Da, parcă şi aud reacţia ta la tot ce am scris până acum… Într-o ţară supraîndatorată, ce sens are să te opui spiritului de turmă? De ce să fii tocmai tu cel care nu are niciun credit? Pe măsură ce vei parcurge fiecare „lecţie” de aici, de la şcoala de după şcoală, sper ca imaginea ta de asnamblu asupra economiei să se contureze şi să înţelegi impactul profund al fiecărei decizii pe care o iei pe plan financiar. Momentan mă limitez la a-ţi spune că economia nu se poate vindeca decât prin sacrificiu. „Mântuirea” economiei stă în sacrificiul personal al fiecăruia… În ritmul acesta şi urmând acelaşi tipar care sfidează ordinea firească lăsată de Dumnezeu, economia se va autodistruge. Schimbându-ne comportamentul, rând pe rând, acceptând ordinea divină şi faptul că recompensele vin doar în urma muncii… vom putea să mai amânăm sfârşitul apoteotic spre care ne îndreptăm.

Fac o mică paranteză pentru cei ce cred că între economie şi teologie nu există nicio legătură. Meditaţi la următoarea paralelă:

Dumnezeu L-a dat pe Singurul Său Fiu pentru ca oricine crede în El să nu piară ci să aibă viaţă veşnică. Dumnezeu ne-a oferit o uşă prin care să păşim şi să trecem de la moarte spirituală la viaţă spirituală. De la o viaţă care pare lipsită de sens la o viaţă trăită cu sens pentru cer, ştiind că vom birui moartea şi că viaţa noastră va continua o veşnicie în Împărăţia lui Dumnezeu. Chiar şi atunci când nu înţelegem pe deplin ceea ce se petrece în vieţile noastre odată ce acceptăm că Isus Hristos este uşa care ne duce la viaţă, ceea ce ne dă puterea să luăm decizia corectă şi să împlinim astfel planul lui Dumnezeu cu privire la vieţile noastre, este credinţa. Iar capacitatea de a crede (adevărul) nu ne aparţine nouă – nu este înnăscută – ci este un dar. În mod natural, avem tendinţa să ne împotrivim adevărului şi să alegem minciuna. Aşa stau lucrurile pe plan spiritual.

Pe plan economic, sacrificiul pe care trebuie să îl facem noi pentru a ne bucura de o viaţă mai bună aici pe pământ este infim… Trebuie doar să credem că viaţa fără credite este modelul ideal de vieţuire. E greu, nu-i aşa? Tocmai de aceea sunt atât de puţini cei care nu au credite… Şi tocmai de aceea sunt atât de puţini creştini autentici. În ambele cazuri, este nevoie de o schimbare de paradigmă. Trebuie să acceptăm că modul actual de vieţuire este unul greşit şi că trebuie să ne întoarcem la planul lui Dumnezeu. De aproape 30 de ani, băncile tot pompează credite în economie, iar România este tot a doua cea mai săracă ţară din Europa. Ce argument mai greu îţi trebuie ca să înţelegi faptul că accesarea de credite bancare nu duce la înavuţire? Creditele nu crează bogăţie pentru debitor, ci pentru creditor! Ne-am transformat singuri în sclavi când Dumnezeu ne-a creat ca să fim liberi… Cine-ar fi zis că va fi atât de greu să alegi libertatea în 2023? Suntem noi gata să renunţăm la credite pentru ca cei ce vin după noi, prin jertfa noastră, să aibă acces la o viaţă nouă, la o viaţă mai bună? Poate că noi nu vom avea viaţa la care am visat, însă s-ar putea ca copiii noştri să moştenească de la noi o economie mai sănătoasă şi mai prosperă. Ne va lăsa egoismul din noi să ne sacrificăm de dragul celorlalţi? Doar dacă îl vom răstigni…

Se poate trăi fără credite bancare?

Da, se poate trăi şi fără credite bancare. Închei vorbindu-ţi din proprie experienţă. Atât eu, cât şi Delia, muncim din greu la propria noastră afacere cu flori – Flor Delis – şi pot să te asigur că nu am apelat la niciun credit bancar de-a lungul anilor. Am crescut această afacere în mod natural – adică reinvestind profitul. Înainte să mă căsătoresc, însă, am avut parte de cele mai dure lecţii de educaţie financiară, atât înainte să termin liceul, cât şi după liceu. Am cunoscut toate feţele creditării, iar cele scrise mai sus reflectă dorinţa mea sinceră de a vă scuti de o mulţime de probleme pe plan financiar. Dacă vreţi să fiţi „fit” pe plan financiar, urmăriţi programul FIT de la BT tocmai ca să vă confirmaţi că ceea ce am scris mai sus este 100% adevărat.

Să nu vă chinuie gândul că nu aveţi un credit, ci să vă bucuraţi de libertate… de faptul că nu sunteţi legaţi de nimeni, de nicio bancă. De faptul că nu vă sună nimeni să vă întrebe când aveţi de gând să vă plătiţi rata, pentru că aţi întârziat câteva zile. Bucuraţi-vă că nu vă agasează cei de la Coface, de la EOS KSI sau de la alte firme de recuperare a creanţelor! Şi bucuraţi-vă că nu primiţi scrisori care vă ameninţă cu executarea silită sau cu exproprierea. Am trecut prin teroarea creditelor neperformante. Am trecut prin stresul datoriilor care păreau că nu se mai termină. Dar am ieşit din ciclul datoriilor. M-am desprins şi m-am deconectat de la sistemul bancar, iar viaţa a redevenit frumoasă. Vorbesc din experienţă şi dezinteresat de orice câştig material. Tot ce vreau este ca fiecare elev şi student să păşească cu dreptul în viaţa de adult, fără să îşi vândă VIRGINITATEA FINANCIARĂ pe bani de nimic unui sector neproductiv.