Durata lecturii: 8 minute
Cel mai mare angajator din România are planuri mari pentru 2024. Am citit de curând faptul că Poşta Română vrea să îi ceară voie Băncii Naţionale a României ca să ofere şi ea servicii bancare. Am rămas perplex. Oare, la început, când băncile au început să ofere „servicii poştale”, au cerut aprobare de la Poşta Română?
Sunt conştient de faptul că liceenii din prezent nu prea mai au tangenţă cu Poşta Română. Eu însă îmi aduc aminte de cozile de la poştă, mai ales când se dădeau alocaţiile. La fiecare început de an şcolar primeam carnete cu 12 file de cecuri pe care le puteam răscumpăra de la un oficiu poştal… Până când am fost “obligaţi” să ne facem card la Banc Post. Azi, atât alocaţiile cât şi bursele de merit sunt virate pe carduri. Elevii de liceu au mai des tangenţă cu băncile decât cu Poşta Română. Dacă şi tu te numeri printre ei, continuă să citeşti!
După cum ştim cu toţii, serviciile poştale nu se rezumă doar la livrarea de scrisori şi colete, ci înglobează şi transferurile de bani atât între persoane fizice, cât şi între firme. De când băncile au preluat monopolul asupra transferurilor de bani, cine mai are timp să facă distincţia între servicii bancare şi poştale? Nimeni!
Te invit să dai singur un răspuns la următoarea întrebare: când îţi scoţi alocaţia sau bursa de pe card beneficiezi de un serviciu poştal sau de un serviciu bancar? Ce va însemna de fapt această „bancarizare” a Poştei Române? Haideţi să clarificăm lucrurile.
Servicii poştale vs servicii bancare – scurt istoric
Înainte să mergem mai departe, trebuie să cădem de acord asupra unui lucru: serviciile poştale au apărut cu mult înaintea serviciilor bancare.
Potrivit Guiness Book of World Records, cel mai vechi oficiu poştal se află în Sanquhar, Marea Britanie, fiind înfiinţat în anul 1712.* Dar serviciile poştale sau de curierat s-au prestat chiar şi în antichitate.
Poşta Română are o istorie lungă şi interesantă. Bineînţeles că începuturile au fost dificile. Transportul documentelor sau al banilor se realiza cu ajutorul cailor, fiind efectuat de călăraşi şi lipcani. Chiar dacă astăzi ni se pare normal ca fiecare cetăţean să aibă acces la servicii poştale sau de curierat, la început, principalul beneficiar de servicii poştale era statul. Primul oficiu poştal din Bucureşti a fost înfiinţat abia în anul 1846.** Aproape trei decenii mai târziu, în 1874, a luat fiinţă şi L’Union Postale Universelle (Unuiunea Poştală Universală sau UPU). Atunci, România s-a numărat printre primele 22 de ţări fondatoare, azi fiind înregistrate 192 de ţări.***
Nici începuturile bankingului nu au fost prea grozave în România. Casa de Economii şi Consemnaţiuni (CEC) a fost înfiinţată în anul 1864, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. În prezent, CEC Bank este o bancă “de stat”. Acţionarul majoritar este Ministerul Finanţelor, iar directorul Bogdan Neacşu are un salariu lunar de circa 20.000 de euro.
Banca Naţională a României a fost înfiinţată ceva mai târziu, în 1880. Chiar dacă am menţionat acest lucru şi în alte articole, ţin să repet faptul că banca centrală a României nu este o instituţie aleasă democratic. Consiliul de administraţie al BNR este numit (ales) de Parlament. Deciziile acestui consiliu însă afectează întreaga populaţie – populaţie care nu este reprezentată şi nu are niciun apărător în faţa abuzurilor de putere ale sectorului bancar. De-a lungul anilor am putut vedea cum BNR a fost mereu preocupată de bunăstarea băncilor comerciale, nicidecum de bunăstarea debitorilor.
La nivel mondial, însă, la sfârşitul secolului al XIX-lea, nu se putea vorbi despre un sector bancar bine conturat şi definit, cu valori şi principii clare. Dar a evoluat rapid după al doilea război mondial şi mai ales după crearea Federal Reserve – banca centrală a Statelor Unite.
Primul transfer de bani la distanţă s-a realizat în 1872 prin reţeaua de telegraf a companiei Western Union.**** La prima vedere, un transfer de bani pare a fi un serviciu poştal nu un serviciu bancar, nu-i aşa? Un transfer de bani prin Western Union se poate ridica şi de la Poşta Română, nu doar din băncile partenere.
Să nu uităm că poşta a reunit sub cupola ei şi principalele canale de comunicaţii moderne: telegraful şi telefonul. Îmi aduc aminte cum, odată, bunica mea m-a dus cu ea la “poştăşiţa” din sat pentru a da un telefon… Era un telefon vechi, cu manetă… fără cifre, ca cel pe care îl aveam acasă. Tinerii de astăzi, însă, iau totul de-a gata şi se cred îndreptăţiţi să primească totul pe tavă. Interfaţa frumos colorată a smartphone-urilor distrage atenţia utilizatorilor de la adevărata realitate şi de la adevăratele intenţii ale creatorilor de aplicaţii.
Care este graniţa dintre serviciile poştale şi cele bancare?
Posesorii de telefoane inteligente nu mai ştiu să facă diferenţa între un serviciu POŞTAL şi un serviciu BANCAR.
Ştiu că poate părea un detaliu minor, însă odată clarificat, şi imaginea ta de ansamblu asupra economiei devine mai clară. Aşadar, atunci când băncile intermediază transferuri de bani dintr-un cont în altul înseamnă că oferă servicii POŞTALE, nu BANCARE. Sunt “bancare” strict pentru că sunt realizate prin intermediul băncii, nu al poştei, însă natura serviciului rămâne neschimbată. Transferurile de bani SUNT şi RĂMÂN servicii poştale.
În sfera serviciilor bancare intră în special creditele şi depozitele bancare. Spre deosebire de poştă, banca poate să “creeze” bani în economie în momentul acordării unui credit. Cu alte cuvinte, banii primiţi ca şi credit încep să existe în momentul în care un angajat al băncii tastează suma acordată într-un cont care aparţine debitorului. Ştiu că te întrebi cum de este posibil ca lumea să se chinuie din greu să restituie nişte bani care nu au existat niciodată? Dar despre această absurditate voi scrie într-un alt articol. Momentan este suficient să înţelegi că serviciile bancare sunt generatoare de dobânzi. Dobânda este sursa profitului bancar, de aceea ea este benefică pentru cei care o încasează şi toxică pentru cei care o plătesc.
Declinul Poştei Române coincide cu ascensiunea creditului în România
Este foarte interesantă întrepătrunderea serviciilor poştale cu cele bancare, în special după invenţia telefonului şi a calculatoarelor. Prin expansiunea creditului, serviciile bancare se suprapun într-o oarecare măsură peste serviciile poştale, dar vin în plus cu “produse de creditare” a populaţiei.
Primul card de credit a apărut abia în 1958. Ce se întâmplă prin intermediul cardului de credit? Se transferă fonduri dintr-un cont în altul. Din nou avem de-a face cu servicii POŞTALE. Am auzit cu toţii de Mastercard şi Visa. Ce oferă aceste companii? Servicii poştale – o infrastructură prin care banii pot fi mutaţi dintr-un cont în altul. Aşadar, în spatele plăţilor contactless se află de fapt kilometri întregi de cabluri, sateliţi şi servere care ar trebui să fie mereu în priză pentru ca populaţia să se poată folosi de banii electronici şi invizibili fix atunci când vrea.
Cardul de credit a înlocuit vechiul mandat poştal verde pe care îl completam pentru a efectua un transfer de bani la poştă. Utilizarea cardului de credit este tot una cu “completarea” unui mandat poştal. La fiecare plată cu cardul sau la fiecare transfer de bani din aplicaţia de mobile banking, tu dai de fapt un set de instrucţiuni băncii care să ajute la identificarea destinatarului. În loc ca banii să ajungă la o adresă poştală, ei sunt viraţi la o adresă “virtuală” denumită cont IBAN.
Deci care este graniţa dintre serviciile poştale şi cele bancare? Ce anume împiedică acum Poşta Română să fie şi bancă? Capacitatea de a “crea bani”, de a “credita” populaţia şi de a atrage depozite. Singurul punct în care bankingul se intersectează cu poşta îl reprezintă transferurile de bani. Poşta era cam singurul loc în care mai puteai face ceva fără să îţi deschizi un cont. În rest, peste tot ai nevoie de o aplicaţie şi de un cont: la farmacie, la bancă, la supermarket…
Băncile au furat clienţii Poştei Române
După “bancarizare”, Poşta Română va deveni o bancă. O struţo-cămilă, mai bine spus. Ca să faci “afaceri” cu Poşta va trebui să îţi deschizi un cont şi… să îţi instalezi ÎNCĂ o aplicaţie pe telefon. Se pare că nici managementul actual al Poştei Române nu a înţeles că băncile se fac vinovate în mare parte de înapoierea Poştei Române. Băncile au creat o “concurenţă neloială” oferind populaţiei fix “servicii poştale” în unităţi bancare. Şi nu au cerut voie nimănui! Unde a fost Consiliul Concurenţei în tot acest timp? Cum de nu s-a sesizat nimeni, timp de trei decenii? Unde ne sunt “doctorii” în economie şi discursurile lor despre etica în afaceri?
Ştii de ce populaţia s-a reorientat spre bănci? Pentru că băncile pot crea bani… din nimic! De fapt nu chiar din nimic, ci DIN TASTATURĂ!
Pentru a face transferuri de bani prin Poşta Română, oamenii trebuiau să meargă cu bani de-acasă. Poşta nu putea trimite cuiva nişte bani “inexistenţi”. Dar după ce au putut să primească credite de la bănci, românii puteau în sfârşit să trimită bani oriunde direct de la bancă, fără să mai meargă pe la poştă. (Când băncile dădeau încă credite sub formă de numerar, românii spuneau că “SCOT” un credit.) Aşa că puteau trimite nu doar banii pe care îi aveau, ci şi banii pe care nu îi aveau – adică banii împrumutaţi de la bancă sau banii pentru care urmează să muncească. Mentalitatea “cumpără acum, plăteşte mai târziu” a făcut să explodeze apetitul pentru credite.
Traiul pe datorie este atât de normalizat în România încât românii nu mai văd o problemă în a-şi primi unul sau mai multe salarii în avans. Descoperitul de cont nu-i lasă pe români să se confrunte cu adevărata lor situaţie financiară: cu sărăcia…
Mandatul poştal a fost înlocuit mai întâi cu ordinele de plată şi biletele la ordin. Mai apoi, a fost înlocuit cu cardul de credit. Acelaşi serviciu poştal, îmbrăcat în straie noi, este considerat acum serviciu bancar. Astăzi, a trimite bani prin mandat poştal este de neimaginat! În secolul vitezei, plăţile trebuie să se efectueze INSTANT!
Ca să concureze de la egal la egal cu noile aplicaţii fintech, în cadrul cărora se pot realiza transferuri de bani instant, singura soluţie găsită de managementul Poştei Române a fost transformarea acesteia într-o bancă. Iar ca scuză? “Valentin Ștefan [directorul n.ed.] este de părere că acest proiect poate rezolva, printre altele, accesul limitat la serviciile bancare de care suferă jumătate din România”, ne informează economica.net – ce gest nobil!
Poşta Română – de la business profitabil la parazit al economiei
La fel ca multe companii de stat, şi Poşta Română ar fi putut fi o companie extrem de profitabilă, cu locuri de muncă bine remunerate şi atractive. Nu s-a dorit privatizarea deoarece oferă o mulţime de sinecuri… Transformarea CN Poşta Română în bancă, ar permite păstrarea privilegiilor şi chiar crearea de „noi locuri de muncă”.
Cum este posibil ca, în era comerţului electronic, tocmai Poşta Română să înregistreze o scădere de 74% a profitului din 2022? Doar o companie de stat poate atinge asemenea performanţe. Chiar nimeni nu este preocupat de reducerea risipei de bani din ţara asta? Bineînţeles că firmele de curierat au profitat de situaţie. Şi le merge bine – nu vor să devină bănci.
Cu peste 22.000 de angajaţi, Poşta Română este şi cel mai mare angajator. Însă transformarea Poştei Române în bancă nu îmi miroase bine. Mă tem că accentul va fi pus mai mult pe „serviciile bancare” decât pe „serviciile poştale”. Ideea de a oferi împrumuturi populaţiei (predominant vârstnice sau din mediul rural, fără o educaţie financiară sănătoasă) îmi miroase a cămătărie de tip IFN: împrumuturi mici şi scumpe tocmai pentru cei mai săraci şi oropsiţi.
De ce ar prefera Poşta Română serviciile bancare în locul celor poştale? Pentru că, pentru a face bani din servicii poştale, e nevoie de mult mai multă muncă şi efort decât pentru a face bani din servicii bancare. De fapt, transformarea poştei în bancă va împovăra economia reală cu peste 22.000 de paraziţi – angajaţi “neangajaţi” care nu îşi acoperă salariile din munca pe care o prestează, ci din munca plătitorilor de dobândă. Cât timp Poşta îşi va îndeplini menirea, chiar dacă va fi o companie de stat, va fi în sfera lucrativă. Prin bancarizare, Poşta va intra (treptat) în sfera neproductivă.
Patria mamă are apucături de mamă vitregă
Să nu uităm cine este acţionarul majoritar în cazul Poştei Române: statul prin Ministerul Cercetării, Inovării şi Digitalizării (93,5). Salariul directorului Valentin Ştefan? 14.000 de lei pe lună în 2022. Ca şi în cazul CEC Bank, statul mai înfiinţează încă o bancă, hrănindu-se astfel din dobânzile plătite de populaţie la creditele acordate de aceste bănci. Nu-i ajung taxele şi impozitele, ci, lipsit de scrupule, caută să îndatoreze fiecare absolvent de liceu…
Ca o mamă vitregă, statul îşi pedepseşte cetăţenii pentru slăbiciunile lor dar, chiar în acelaşi timp, se şi bucură că poate profita de pe urma lor.
Asta-i bună! Să plăteşti dobândă patriei mamă! Să munceşti de două ori pentru aceiaşi bani la tine-n ţară! Să plăteşti dobândă statului care-n 30 de ani n-a fost în stare să creeze o economie funcţională ci o economie din care-ţi vine să fugi… departe! Nu e de mirare că românii chiar caută o “mamă vitregă” care să îi adopte fără să-i batjocorească.
Abia acum, în timp ce scriu aceste rânduri, conştientizez absurdul din spatele CEC Bank şi a ceea ce probabil că va fi Poşta Română Bank… Patria mamă îşi îndatorează cu bună ştiinţă copiii şi părinţii. Îi stoarce de bani în anii lor cei mai buni. Iar când vine greul? Mergeţi la Dumbrava, la Viorel Paşca!
Nu există niciun interes pentru ca populaţia să devină mai educată sau mai bogată… Vom scăpa vreodată de politica salariului minim care face ravagii în mediul privat? Nu, pentru că aduce profit în sectorul financiar-bancar. La fel ca oricare bancă, şi Poşta Română vede o oportunitate în populaţia cu venituri mici. Nu se teme că nu-şi vor plăti ratele? Nu… Pentru recuperarea „daunelor” există executorii judecătoreşti. Şi uite-aşa, cei săraci devin şi mai săraci, iar cei bogaţi, devin şi mai bogaţi…
Transformarea Poştei Române într-o altă bancă de stat nu ar trebui să ne mai mire. Pare un pas firesc în evoluţia ei. Este doar o chestiune de timp până când va fi devalizată… la fel ca Bancorex sau Banca Internaţională a Religiilor. În cel mai bun caz, îşi va tot schimba numele până i se va pierde urma, pe modelul Romexterra Bank sau al Băncii Comerciale Feroviare… Sau până când va fi înghiţită de Banca Transilvania care cumpără cam tot ce falimentează. Oricare-i va fi soarta, fericiţi vor fi doar cei ce nu se vor îndatora!
* Sursa: Central Mailing Services
**Sursa: Enciclopedia României
*** Sursa: Ancom
**** Sursa: Wikipedia
Sunt Molcuţ Teofil Marius – antreprenor, florar şi economist cu 18 ani de experienţă. Obişnuit să străbat drumuri neumblate încă de pe vremea când eram editorul primei reviste de design floral din România – Florists Only, nu îmi este frică să mă avânt spre necunoscut. Din contră, cred că acolo putem găsi adevărate comori. Site-ul dupaliceu.ro s-a născut din dorinţa de a oferi tinerilor adulţi o înţelegere mai clară a realităţii economice. Având o perspectivă corectă asupra realităţii, ne vom putea bucura cu toţii de rodul muncii noastre şi vom putea transforma anii de viaţă activă în cei mai frumoşi ani…
