BBSO – biserica condusă de scopuri şi locul ei în peisajul evanghelic din România

BBSO nu mai are nevoie de introducere pentru cei din mediul evanghelic. BBSO este acronimul folosit de Biserica Baptistă “Speranţa” Oradea, a cărei clădire avangardistă a fost inaugurată cu mult fast în 2024. Această „biserică” a fost înfiinţată de tânărul Cristi Sonea în urmă cu peste 16 ani. (Precizare 17.01.2026: Pastorul a fost ordinat la biserica baptistă din Cordău înainte de înfiinţarea BBSO.) Despre ordinarea sau consacrarea sa în lucrare (echivalentul hirotonisirii) nu există dovezi online, deşi el însuşi pune un mare accent pe prezenţa online a bisericii sale. Cu toate că BBSO face parte din cultul baptist, iar iniţial s-a bucurat chiar de susţinerea Bisericii Baptiste „Emanuel” din Oradea (pastorul fiind absolvent al Universităţii „Emanuel” (16)), ultimele evenimente o poziţionează mai degrabă în rândul bisericilor non-denominaţionale.

După 16 ani de la înfiinţare, timp în care s-a scris şi s-a vorbit prea puţin în termeni critici cu privire la activitatea pastorului Cristi Sonea, creştinii evanghelici din România merită să afle ce este în neregulă cu biserica şi comunitatea BBSO. (Precizare 17.01.2026: prezentul material nu reprezintă poziţia oficială a Cultului Baptist sau a altei biserici, ci strict perspectiva autorului.)

Rădăcinile BBSO – Robert Schuller, Rick Warren şi Paul Yonggi Cho

La fel ca mulţi creştini evanghelici din Oradea, am fost uimit de succesul pe care îl avea BBSO în rândul tinerilor încă de la început. Uimirea se împletea cu îndoiala. Simţeam că ceva nu este în regulă cu această nouă „biserică baptistă”, dar nu înţelegeam exact unde era problema.

Accentul pus pe închinarea modernă similară cu cea din megabisericile din SUA precum Hillsong, Willow Creek şi Saddleback începea să dea roade: biserica lui Cristi Sonea creştea într-un an cât altele în zece. Dar cum? Prin atragerea tinerilor din vechile biserici baptiste conservatoare, pe care le-a devastat şi le-a dezbinat. Este cunoscut faptul că zona de vest a ţării prezintă o mare populaţie  evanghelică, iar Oradea nu duce lipsă de biserici baptiste cu vechime, fondate şi crescute cu mari sacrificii încă din perioada comunistă. Oare chiar era nevoie de o nouă biserică („baptistă”) în oraş? Ce fel de biserică este BBSO cu adevărat?

Răspunsul l-am aflat pe măsură ce am aprofundat Scriptura şi mi-am însuşit noi cunoştinţe din istoria gândirii creştine, iar acest răspuns mă bucură şi mă tulbură în egală măsură. Materialul de faţă este scris din dorinţa de a-i întoarce pe calea cea îngustă pe cei ce au luat-o pe calea cea largă, aşa cum spune şi Iacov 5:19-20. După 16 ani în care comunitatea BBSO a crescut nestingherită, voi încerca să fac o evaluare obiectivă a acestei lucrări pe baza resurselor pe care le am la îndemână şi sub călăuzirea Duhului Sfânt.

Pentru a înţelege succesul bisericii BBSO în contextul evanghelic din România, trebuie să ne întoarcem în timp şi chiar să trecem Oceanul Atlantic pe continentul american.

Baptiştii – scurt istoric

Dacă biserica ortodoxă şi cea catolică se mândresc cu tradiţia lor neîntreruptă încă din primul secol al erei noastre, mişcarea baptistă are o istorie mai scurtă, dar nu lipsită de importanţă. O direcție în ceea ce privește originea baptiștilor este cea a filierei anabaptiste. În acest sens se consideră că “strămoșii” baptiştilor sunt anabaptiştii secolului al XVI-lea (3, p. 93). O altă direcție este cea a evoluţiei paralele cu anabaptiștii, ei trăgându-se din protestanții radicali, respectiv separatiștii englezi. (3, p. 93) Anabaptiştii au fost o grupare religioasă ignorată de istoricii catolici, dar persecutată atât de catolici, cât şi de protestanţii luterani sau zwinglieni (1, p. 20).

Într-o primă fază, separatiştii anglicani au fost influenţaţi de învăţăturile anabaptiştilor biblici care, datorită persecuţiilor suferite pe continentul European, s-au refugiat în Anglia. Un critic fervent al bisericii anglicane a fost Robert Browne care în 1587 a scris o carte intitulată „Patru cereri ale separării: închinăciunea falsă, slujirea falsă, disciplina falsă şi membralitatea falsă din Biserica Anglicană” (2, p. 14). Criticii bisericilor „de stat” deseori sfârşeau în închisoare. Un grup de separatişti anglicani a fost expulzat din Anglia şi s-a stabilit în Olanda, la Amsterdam. Sub conducerea lui John Smith şi sub influenţa lui Menno Simons (liderul menoniţilor) (17), aici s-a fondat prima biserică baptistă în anul 1609. Nu cu mult timp în urmă, însă, şi John Smith criticase biserica anglicană şi fusese încarcerat. (2, p.14)

În România, baptiştii au ajuns mult mai târziu. Prima biserică baptistă din România a fost a germanilor din Bucureşti, înfiinţată în 1856. Aceştia au contribuit la înfiinţarea primei biserici baptiste a românilor, tot în Bucureşti, dar abia în 1912. (3, p. 94)

Baptiştii – de la general la particular

Trecutul explică prezentul, deci nu putem înţelege crezul baptist fără a privi la reforma protestantă, printre ai cărei reprezentanţi de seamă se numără Jean Calvin şi Jacob Arminius – doi teologi care au avut poziţii diferite cu privire la mântuirea sufletului.

Jacob Arminius (1560–1609) a fost un teolog al Bisericii Reformate Olandeze. El a murit fix în anul în care a fost fondată prima biserică baptistă la Amsterdam. Primii baptişti au îmbrăţişat viziunea sa despre mântuire, deci erau „baptişti generali” deoarece credeau că Isus Hristos a murit pentru toţi (baptişti arminieni). Ei mai credeau că mântuirea se poate pierde şi că omul poate să se împotrivească harului lui Dumnezeu.

Jean Calvin (1509-1564) a fost un teolog francez care, datorită persecuţiei care îl viza ca urmare a „trădării” Bisericii Catolice în ţara natală, s-a refugiat în Elveţia, la Basel şi Geneva. După ce a fugit de persecuţie, a ajuns chiar el însuşi persecutor, obţinând sprijinul statului pentru a-i pedepsi pe eretici – adică pe cei ce nu aderau la calvinism. Astfel, între 1542-1546 au avut loc la Geneva 58 de spânzurări și 76 de arderi pe rug (13, p. 445). În esenţă, Calvin credea în predestinare, în incapacitatea celor aleşi de Dumnezeu de a opune rezistenţă harului Său salvator şi în imposibilitatea pierderii mântuirii, deoarece cei aleşi vor persevera în credinţă.

„Istoria ne arată că baptiştii nu s-au divizat, ci mai degrabă putem spune că cele două curente au avut istorii diferite. Iniţial, baptiştii au fost arminieni sau generali, fiind conduşi de John Smith și Thomas Helwys. Ulterior, John Smith s-a alăturat anabaptiştilor, iar Thomas Helwys s-a întors în Anglia unde a fondat prima biserică baptistă (s.n. baptişti generali) în anul 1689. (…) Baptiștii particulari sau calvinişti s-au desprins din rândul puritanilor separatiști.” (3, p. 93)

Cum doctrina despre mântuire este una dintre cele mai importante doctrine ale creştinismului, nu poate exista unitate între grupări cu păreri diferite despre condiţiile necesare mântuirii. Aşadar, între arminieni şi calvinişti există o antipatie veche de secole ce nu dă semne că se va încheia prea curând. Deşi pare de neînţeles din punct de vedere omenesc, suveranitatea lui Dumnezeu este perfect compatibilă cu libertatea omului. Preocuparea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia ne face responsabili de acceptarea sau refuzul darului (Efeseni 2:8-9). Dumnezeu nu mântuieşte „cu forţa” pe nimeni. Drept urmare, alegerile noastre – adică faptele – nu sunt lipsite de importanţă. Acolo unde a avut loc naşterea din nou şi „acceptarea darului”, faptele trebuie să reflecte acest lucru. Dacă zici că trăiești cum vrei fiindcă tot vei fi mântuit, aceea nu este o credinţă autentică.

Atât anabaptiştii cât şi baptiştii au primit numele de la opozanţii lor care îi dispreţuiau pentru faptul că se (re)botezau ca adulţi, pe baza mărturiei de credinţă în Isus Hristos şi că respingeau botezul copiilor mici, pe care nu îl considerau valid. Bisericile tradiţionale i-au privit pe baptişti drept o ameninţare încă de la început, iar de atunci nu încetează să mânjească imaginea baptiştilor prin apelative peiorative precum „pocăiţi” şi „sectanţi”.

Deşi ridiculizat, crezul baptist a dat ţărilor occidentale libertatea de conştiinţă sau libertatea religioasă; i-a redat individului independenţa, iar cu ea, responsabilitatea morală şi spirituală şi totodată a repus Biblia în poziţie de autoritate supremă în viaţa creştinului.

În prezent, mediul evanghelic este martorul unor noi reforme iniţiate de o serie de oameni religioşi ce se adapă din mai multe fântâni şi a căror cocktail doctrinar are efecte halucinante în toate punctele cardinale. Cunoaşterea lor ne va ajuta să înţelegem şi mai bine fundaţia BBSO şi ideologia ce animă comunitatea BBSO. Un prim personaj care merită amintit este Robert Schuller.

Robert Schuller, Catedrala de Cristal şi „gândirea pozitivă”

Născut într-o familie de imigranţi olandezi, la o fermă din Iowa, Robert Schuller avea să devină în scurt timp un influent pastor reformat. [Biserica Reformată Olandeză a respins învăţătura arminiană despre mântuire la Sinodul de la Dort (1618-1619), când a îmbrăţişat calvinismul.] După ce a făcut un sondaj pentru a afla motivele pentru care oamenii nu frecventează o biserică, el implementează toate ajustările necesare pentru a fi pe placul maselor, oferindu-le oamenilor un loc în care să se simtă bine. Robert Schuller a înlocuit mesajul Evangheliei cu „posibility thinking” – gândirea în posibilităţi şi gândirea pozitivă, avându-i ca mentori pe Norman Vincent Peale şi pe Napoleon Hill. (5, p. 200-201) Obiectivul era creşterea numerică, iar pentru asta a renunţat să mai predice despre păcat – oamenilor li se livra doar un mesaj pozitiv, motivaţional, superficial – sau “o încurajare”, cum se spune la BBSO. El credea în vizualizare şi în puterea cuvintelor de a se materializa, aşa că şi-a exprimat „viziunea” de a construi Catedrala de Cristal din Garden Grove, California – un punct de reper pentru întreaga comunitate, cu un cost uriaş, dar pe care a reuşit să îl ducă la bun sfârşit cu ajutorul donaţiilor. Printre marii donatori s-au numărat şi fondatorii Amway.

Catedrala de Cristal a devenit astfel nu doar una dintre primele megabiserici din SUA, ci şi o afacere de familie – un „tipar” copiat ulterior de mulţi pastori de megabiserici. Ani la rând, Robert Schuller a publicat cărţi şi a difuzat cu succes programul televizat „The Hour of Power”, vizionat de milioane de americani la TV. Însă imperiul ce părea infailibil a început să se clatine după ce Robert Schuller şi-a numit una dintre fiice în funcţia de pastor al bisericii în 2008. Organizaţia pierdea susţinători, iar falimentul a fost declarat în 2010. La 30 de ani de la inaugurare, Catedrala de Cristal a ajuns în posesia Bisericii Catolice. (12)

Rick Warren – biserica şi viaţa condusă de scopuri – viziunea BBSO

Robert Schuller, de-a lungul vieţii, a format numeroşi lideri spirituali în cadrul R.S. Institute for Successful Church Leadership – cursuri ţinute în Catedrala de Cristal. Unul dintre studenţi a fost pastorul Rick Warren, după cum avea să dezvăluie „din greşeală” chiar soţia lui, Kay. (4, p. 77) Deşi s-a distanţat de Schuller, influenţa acestuia se resimte fără echivoc în cărţile pe care le-a publicat şi care s-au vândut în milioane de exemplare la nivel mondial: „Biserica – o pasiune, o viziune” (deşi o traducere mai potrivită a titlului ar fi Biserica condusă de scopuri/The Purpose Driven Church) şi Viaţa condusă de scopuri (The Purpose Driven Life).

Prima carte urmăreşte să-i ghideze pe liderii creştini spre un nou model de biserică bazat pe „scopuri biblice” şi pe obiective cuantificabile, aplicând teorii moderne de management şi marketing. Warren asociază stagnarea sau scăderea numerică cu falimentul spiritual, aşa că pretinde că succesul lucrării lui Dumnezeu poate fi evaluat după criterii omeneşti de măsurare a succesului: număr de membri, număr de participanţi, încasări/donaţii, număr de vizualizări pe YouTube etc. El confundă Biserica cu o afacere.

A doua carte, îi vizează pe credincioşi (pe membrii bisericilor) şi încearcă să îi facă să se conformeze şi să accepte noul model de biserică condusă de scopuri – model cunoscut ca „seeker-friendly”, adică prietenos cu „căutătorii” sau cu necreştinii.

Pe 30 martie 1980, Rick Warren îşi anunţa viziunea grandomană care semăna izbitor de mult cu viziunea lui Robert Schuller. (4) Dacă Catedrala de Cristal putea găzdui în jur de 2000 de persoane, biserica Saddleback avea iniţial (1995) o capacitate de 3500 de locuri. (15)

Nu e deloc întâmplător că aceeaşi viziune măreaţă o regăsim şi la pastorul Cristi Sonea, care pare să îşi construiască „comunitatea” prin imitarea lui Rick Warren, alături de care s-a şi fotografiat la biserica penticostală SaRang din Seoul, Coreea de Sud – poză publicată tocmai de soţia sa pe o reţea de socializare (din greşeală?) spre finalul anului 2025. (Completare 17.01.2026: O persoană nu poate fi inclusă în aceeaşi categorie din care face parte o alta alături de care apare într-o fotografie. Materialul de faţă nu se bazează pe acea fotografie, însă nu putem neglija faptul că lasă loc la interpretări.)

Fix după tiparul lui Robert Schuller, pastorul Rick Warren şi-a încheiat cariera numind 3 femei în funcţia de pastor la biserica Saddleback, fapt ce a adus mari pierderi comunităţii. În prezent, biserica Saddleback este condusă de un cuplu – soţ şi soţie – Andy şi Stacie Wood. Oare va respecta Cristi Sonea şi acest tipar?

Rick Warren este un pastor care a cunoscut un succes enorm după fondarea bisericii Saddleback, aflată la doar 30 de minute distanţă de Catedrala de Cristal (redenumită Christ Cathedral), dar mai ales după publicarea cărţilor sale. A fost numit chiar „pastorul Americii” (8). Până la numirea unei femei în funcţia de pastor, biserica sa a făcut parte din Convenţia Baptistă de Sud (Southern Baptist Convention – SBC). Dar motivele pentru care evanghelicii autentici trebuie să se depărteze de învăţătura şi influenţa lui Rick Warren nu sunt puţine. Iată doar câteva: promovarea meditaţiei mistice şi a gândirii New Age, interpretări problematice ale unor pasaje biblice şi folosirea forţată a Bibliei pentru susţinerea propriilor idei prin traduceri inexacte ale Bibliei, pozitivismul, dominionismul, milenarismul, universalismul şi ecumenismul pronunţat al întregii sale lucrări. În plus, Rick Warren evită să se poziţioneze clar din punct de vedere doctrinar. Interviurile acordate în trecut îi trădează înclinaţia spre calvinism (14), iar acţiunile sale, îi trădează haosul doctrinar, mai ales prin prisma planului său ecumenic P.E.A.C.E..

Dacă ne-am opri aici, nu am putea explica legătura pastorului BBSO cu Coreea de Sud. Aşa că, oricât de ciudat ar părea, trebuie să recunoaştem că mişcarea de creştere a bisericii nu ar fi fost astăzi în acest punct fără contribuţia lui Paul Yonggi Cho din Coreea de Sud.

Paul Yonggi Cho şi creştinii din Coreea de Sud

Pastorul bisericii BBSO, Cristi Sonea, s-a deplasat, împreună cu familia, la Seoul, în octombrie 2025, invitat la săptămâna de rugăciune şi evanghelizare a bisericii SaRang, păstorită de Jung-Hyun Oh. Tot în acea perioadă a avut loc şi adunarea generală a Alianţei Evanghelice Mondiale. (Este cunoscut faptul că Alianţa Evanghelică Mondială are preocupări ecumenice, chiar dacă le neagă pe hârtie.(10)) Cu această ocazie s-a întâlnit şi cu Rick Warren, alături de care şi-a făcut numeroase fotografii.

Tot în Seoul se află şi cea mai mare megabiserică din lume – Yoido Full Gospel Church, o biserică carismatică. Această biserică ce numără sute de mii de membri a fost fondată de Paul Yonggi Cho, care, alături de pastorul SaRang Community Church (biserică prezbiteriană) şi Rick Warren, a organizat numeroase conferinţe. P. Y. Cho a „patentat” modelul grupurilor mici pe care l-a preluat şi Rick Warren.

Printre învăţăturile greşite promovate de Paul Yonggi Cho se numără vizualizarea, accentul pe vise şi viziuni sau forţa creatoare a cuvântului rostit. (5, p. 122-130) De asemenea, Paul Y. Cho a fost şi un autor prolific şi a fondat organizaţia Church Growth International încă din anul 1976 (6,7).

Aşadar, Rick Warren acţionează ca un pivot în această încrengătură. Cartea sa – Viaţa condusă de scopuri – s-a vândut şi în Coreea de Sud în peste un milion de exemplare (7). Cei doi pastori coreeni au doar cuvinte de laudă la adresa lui Rick Warren. Iar Cristi Sonea este dispus să străbată tot globul ca să fie în compania acestor oameni.

Cantitate fără calitate

După Evenimentul Anual 2025 organizat de BBSO la Oradea Arena pe 30 noiembrie, nu mai încape nicio îndoială că această biserică este o victimă a „mişcării de creştere a bisericii” iniţiată de fondatori de megabiserici precum Robert Schuller, Bill Hybels (Willow Creek), Rick Warren (Saddleback), Mark Driscoll, Paul (David) Yonggi Cho şi mulţi alţii. Un element comun al acestora este pozitivismul – diluarea Evangheliei în aşa fel încât să fie uşor acceptată de mulţimi mari de oameni. În era toleranţei, mesajul bisericii nu trebuie să ofenseze pe nimeni, dar mai ales pe cei păcătoşi. Nu doar că pasajul biblic este răstălmăcit în aşa fel încât să ofere o rezolvare de moment şi o stare de bine ascultătorilor, ci până şi versurile cântărilor sunt modelate sau rescrise ca să fie cât mai pozitive şi să îl redea pe Dumnezeu ca fiind doar iubitor şi bun, fără să pomenească despre dreptatea şi mânia lui Dumnezeu. „Nu trebuie să vorbim despre ceva negativ sau incomod doar pentru că se află în Scriptură”, a spus Robert Schuller (9). Însă un proverb evreiesc spune că „o jumătate de adevăr este o minciună întreagă”.

Ciuntirea Evangheliei şi evitarea cu bună ştiinţă a pasajelor negative din Scriptură este o practică curentă şi în bisericile tradiţionale conduse de dictonul “crede şi nu cerceta”. Scopul este clar: atragerea sau păstrarea maselor, care nu trebuie să renunţe la nimic şi nu trebuie să facă nicio schimbare în viaţa lor pentru a ajunge la mântuire.

În ceea ce priveşte mântuirea, Biblia ne învaţă clar ce avem de făcut: trebuie să ne naştem din nou (Ioan 3) şi „s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie, aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Isus Hristos” (Tit 2:11-13). Pentru un om mântuit, botezul (la maturitate) devine un act firesc prin care împlineşte Scriptura, mărturisindu-şi public schimbarea din inimă. În bisericile emergente şi „conduse de scopuri” lumeşti, moartea şi învierea lui Isus Hristos nu mai au nicio valoare. Accentul este pus strict pe credinţa în Isus Hristos. Iar botezul nu mai este un eveniment solemn, ci este dus în derizoriu.

Potrivit 1 Corinteni 1:22-24, apostolul Pavel spune fără ocolişuri că Hristos cel răstignit este „o nebunie” pentru marea majoritate – aşa că predicile din bisericile „seeker-friendly” vor evita să-l descrie pe Isus Hristos în această ipostază şi nu vor explica pe deplin însemnătatea jertfei Sale. Acest efort permanent de a păşi pe coji de ouă ca nu cumva să se supere cineva, duce la confuzie spirituală şi la superficialitate.

Evenimentul Anual BBSO 2025

(Completare 17.01.2026: Fiecare biserică poate organiza evenimente pe cont propriu, asumându-şi atât aprecierile, cât şi criticile ulterioare. Consider, însă, că evenimentele de amploare care nu se desfăşoară în incinta propriului locaş de cult, trebuie să fie în spijinul întregii comunităţi (baptiste, în cazul de faţă), nu doar spre folosul uneia singure (“comunitatea BBSO”) şi mai presus de toate, ele trebuie să fie spre zidirea Bisericii lui Isus Hristos. Avem nevoie de unitate, nu de fragmentare.)

Chiar dacă nu ar cunoaşte devierile teologice, un creştin evanghelic tot ar simţi că ceva este putred la mijloc din moment ce Evenimentul Anual BBSO 2025 a fost organizat doar de BBSO, fără a-i implica şi pe ceilalţi baptişti din zonă. Această separare de ceilalţi baptişti, pe care ar trebui să îi considere „fraţi”, trădează o ură şi o duşmănie faţă de conservatori şi arminieni.  „Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă, pentru că iubim pe fraţi. Cine nu iubeşte pe fratele său rămâne în moarte.” (1 Ioan 1:14) Doar acest aspect este suficient pentru a aprinde un semnal de alarmă. Dar la o privire mai atentă, se poate distinge curcubeul doctrinar ce merge de la calvinism până la universalism, ceea ce face ca exprimarea tuturor, dar mai ales a pastorului, să fie nu doar vagă, ci şi foarte grijulie (“incluzivă”) pentru a-i mulţumi pe toţi.

Derapajele nu se opresc aici. Evenimentul Anual BBSO 2025 a fost o demonstraţie de forţă care a izvorât din mândrie pură. La acest eveniment nu au luat cuvântul decât cei aflaţi sub stricta supraveghere a pastorului Cristi Sonea. Până şi primarul oraşului Oradea, Florin Birta, a fost instruit cu privire la formula de salut pe care să o folosească şi a avut grijă să specifice că salută „comunitatea BBSO”, nicidecum „comunitatea baptistă”.

Fără “păcat” la BBSO

Aşa cum am amintit deja, în cazul BBSO şi al altor biserici „conduse de scopuri”, vom remarca pozitivismul exagerat: de la mesajul cântărilor până la mesajul predicii. Evenimentul Anual BBSO 2025 nu face excepţie. Evenimentul acesta costisitor a fost pentru Cristi Sonea ca un examen dat în faţa lui Rick Warren. A făcut tot ce trebuia pentru a obţine o notă mare. BBSO a dovedit că este fix „biserica condusă de scopuri” descrisă de autorul american. Şi poate chiar mai mult. Cântările şi mesajul au fost alese cu mare grijă astfel încât să fie cât se poate de inofensive pentru necreştini sau pentru cei care nu frecventează o biserică în mod regulat. (Lupta ai câştigat – nici o menţiune a cuvântului „păcat”, Slavă, onoare – zero menţiuni ale cuvântului „păcat”, Tu eşti vrednic, Domnul meu – nici o menţiune a cuvântului „păcat” – Voi cânta bunătatea Ta – nici o menţiune a cuvântului „păcat”, Psalmul 34 – cuvântul „păcat” nu apare niciodată – sunt doar câteva din piesele pe care le-am analizat.)

În biserică se evită cuvântul „păcat”… dar oare în afara bisericii, se evită păcatul în sine? Calviniştii cred că omul este complet căzut în păcat (Punctul 1 din TULIP – total depravat), fără nicio şansă de a se salva. Iar cei predestinaţi de Dumnezeu pentru mântuire, vor “ieşi din nou la viaţă” fie că le predică cineva, fie că nu. Bisericile reformate nu organizează evenimente de genul acesta pentru că nu le văd rostul. În orice caz, “chemarea” de la sfârşitul mesajului nu a avut nicio forţă deoarece exprimarea a fost vagă – nici 100% calvinistă, nici 100% arminiană.

Din nou la viaţă – dar de ce ne consideră morţi?

În cadrul predicii sale, Cristi Sonea a reuşit performanţa de a vorbi timp de 40 de minute fără a rosti cuvântul „păcat” (Precizare 17.01.2026: până la sfârşitul mesajului. A nu se înţelege faptul că învăţătura despre păcat lipseşte cu desăvârşire. Totuşi, cuvântul păcat este înlocuit deseori cu eufemisme precum: frică, ruşine, disperare, trecut.) El vorbeşte despre „un Dumnezeu puternic care te poate aduce din nou la viaţă”, dar nu spune ce fel de viaţă se aşteaptă Dumnezeu ca tu să trăieşti – o viaţă nouă, fără păcat. Şi nici nu explică de ce este omul “mort”, de trebuie readus din nou la viaţă… (adică din cauza păcatului). După cum am văzut, nici în cântări nu se regăseşte cuvântul „păcat”. Ba mai mult, cântarea Tu ai câștigat! (You’ve Already Won) care s-a cântat atât la începutul cât şi la sfârşitul programului spune: „şi orice s-ar întâmpla, eu voi fi salvat” – idee îmbrăţişată de universalişti (cei ce cred că toţi oamenii vor fi mântuiţi în final) şi reluată mai nuanţat şi în cadrul mesajului (la 1:40:00 în înregistrarea postată pe canalul de YouTube al BBSO, după ce la 1:16:00 îl citează pe Calvin). „Orice s-ar întâmpla, când îţi pui speranţa în El (în Dumnezeu), tu vei fi salvat!”, ni se spune spre sfârşitul mesajului. Oricum vei trăi, vei fi salvat… Orice păcat „ţi s-ar întâmpla” (apropo – păcatele nu apar întâmplător în viaţa noastră, ci sunt de cele mai multe ori o alegere conştientă), dacă ai crezut în Isus, vei ajunge în acelaşi loc cu cei ce s-au luptat să trăiască o viaţă fără de păcat, în neprihănire şi sfinţenie. Dar pentru că învăţătura propovăduită spune că omul va fi mântuit „oricum”… pastorul nu poate încuraja la sfinţenie şi la neprihănire, la „o viaţă nouă”, schimbată şi transformată de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, ci doar “la viaţă”. Mesajul despre sfinţenie şi neprihănire devine redundant. Ideea că omul poate fi salvat doar prin credinţa în Dumnezeu, fără a transpune credinţa în fapte, este nebiblică. Tot Cuvântul lui Dumnezeu spune că credinţa fără fapte este moartă… şi este astfel zadarnică (Iacov 2:20). Să cheltuieşti zeci de mii de euro pentru a-i chema pe oameni la o credinţă moartă – iată culmea risipei!

Spiritualitatea superficială face loc eterogenicităţii şi ecumenismului. Oricine este binevenit la BBSO: catolic, ortodox, penticostal sau ateu. Schimbarea religiei nu mai este “obligatorie”. În loc ca membrii să fie încurajaţi să trăiască „neîntinaţi de lume” (aşa cum se face într-o biserică baptistă biblică), Cristi Sonea caută prietenia lumii. De ce? Ca să evite ostracizarea. Ca să demonstreze evanghelicilor că poţi să trăieşti pentru Dumnezeu fără să suferi batjocură şi marginalizare socială. „De altfel, toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus vor fi prigoniţi. Dar oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe alţii şi se vor amăgi şi pe ei înşişi.” (2 Timotei 3:12-13) Ca să eviţi prigoana, trebuie să renunţi la evlavie… şi astfel este schimbată şi „misiunea” bisericii.

BBSO – o biserică pentru tineri

BBSO a mizat încă de la început pe atragerea tinerilor. Tinerii încă nu au capacitatea de a evalua critic o mişcare religioasă sau o biserică. În plus, ei sunt uşor de influenţat prin prisma faptului că nu sunt buni cunoscători ai Scripturii. Dacă atmosfera este prietenoasă şi primitoare, ei vor accepta cu uşurinţă orice. Ei trebuie să se simtă bine la biserică de aceea se pune un accent mare şi pe muzică. Dar şi acolo s-a aplicat zicala americană: „out with the old, in with the new”. Imnurile vechi, pline de conţinut teologic, au fost abandonate sau rescrise. Cântările sunt traduse cu grijă şi inexact, pentru a reda un mesaj pozitiv.

Versurile sunt atât de puerile şi de repetitive, iar frazarea atât de nenaturală, încât sunt greu de memorat. Chiar dacă multe cântări sunt scrise pentru solişti, nu pentru închinare comună, congregaţională, toate par să sune la fel, cu un crescendo previzibil. Închinarea activă este înlocuită cu închinarea pasivă – scaunele sunt umplute de spectatori a căror singură implicare în “închinare” este cea financiară.

În cazul BBSO, principiile lui Rick Warren au fost transpuse prin perfecţionism la toate nivelurile în aşa fel încât nici o altă biserică să nu poată concura cu ea pe partea de „show”, de „spectacol”.  E ca o afacere care caută să deţină monopolul pe piaţă. Un accent deosebit se pune pe „ambalaj”, la fel ca în business: ambianţă, lumini, design grafic etc. Aparenţele sunt mai importante decât conţinutul… iar aceasta se aplică şi la membri. Pasajul din 2 Timotei 3 redă foarte bine situaţia în care se află membrii şi simpatizanţii BBSO.

„Creşterea bisericii fără compromiterea misiunii şi a mesajului” – aşa sună subtitlul cărţii lui Rick Warren. Ce utopie! La 30 de ani de la publicarea acestei cărţi, iată că cei care o aplică sistematic n-au reuşit să-şi crească bisericile fără să facă compromisuri pe plan teologic.

Cu ce SCOP a organizat BBSO Evenimentul Anual 2025?

Evenimentul Anual BBSO 2025 a avut ca obiectiv creşterea bisericii – atragerea de noi oameni în biserică, fie că sunt necredincioşi aflaţi în căutarea unei spiritualităţi superficiale (o cale de mijloc între bisericile tradiţionale şi „pocăiţi”/evanghelici), fie că sunt deja membri în alte biserici evanghelice din Oradea şi împrejurimi. Acest lucru reiese din „gafa” lui Răzvan Reşte care îi întreabă la un moment dat pe cei prezenţi dacă le poate spune „biserică” de acum înainte. El insinuează că toţi cei din sală au devenit membri ai bisericii BBSO prin simpla lor prezenţă. Într-o biserică baptistă, însă, botezul nu este doar un act simbolic, ci şi administrativ – doar prin botez poate cineva să devină membru al unei biserici baptiste (3, p. 90). Prin Evenimentul Anual 2025, BBSO a urmărit strict creşterea cât mai rapidă a bisericii – căci în ceea ce priveşte propovăduirea Evangheliei a eşuat lamentabil.

Un alt scop al acestui mare eveniment a fost acela de a întări autoritatea spirituală a pastorului Cristi Sonea în sânul bisericii în care joacă deja un rol de „papă” sau de „patron”. Astfel se înconjoară cu o mulţime de apărători, gata să îi ia apărarea în cazul unei critici, după cum s-a putut vedea şi în materialele publicate recent pe canalul de YouTube Dan Bercian. Cultul personalităţii este în floare în toate megabisericile „conduse de scopuri” (vezi Harvest (Arad), Profides (Bucureşti), Sfânta Treime (Beiuş/Oradea)).

Un al treilea scop atins este creşterea numărului de simpatizanţi. Simpatizanţii joacă un rol crucial pentru BBSO, deoarece ei vor oferi donaţii în viitor şi vor genera vizualizări şi distribuiri pentru materialele postate pe YouTube. Iar în urma vizualizărilor, BBSO obţine venituri de la Google prin afişarea de reclame. În plus, biserica şi-a lansat de curând şi un magazin online unde vinde diverse produse personalizate cu logo-ul bisericii – o altă formă de publicitate şi un mod de loializare a simpatizanţilor/membrilor.

Concluzie

Ce fel de biserică este BBSO? O biserică care a indus în eroare încă de la început prin denumirea incompletă şi inexactă. Încă nu este târziu să se repoziţioneze corect şi să îşi schimbe denumirea în “Biserica comunităţii”, “Biserica baptistă reformată” sau pur şi simplu “Biserica Speranţa Oradea”.

Aşa cum am văzut, înainte să ajungem la problemele teologice, ne izbim de atitudinea bisericii şi a membrilor ei faţă de ceilalţi baptişti – o atitudine ostilă, nebiblică şi necreştină, prin care îi condamnă pe cei ce vor să rămână fideli Scripturii şi încearcă să-i facă să se simtă prost pentru că urmăresc să se asemene tot mai mult cu Hristos. Ei îi dispreţuiesc pe cei ce se încăpăţânează să se adapteze contextului cultural la toate nivelurile. În timp ce ei înşişi fug de prigonire, îi prigonesc pe “fraţii” lor ce se consideră mântuiţi, dar pe care ei îi percep ca fiind eretici (şi chiar nemântuiţi), aşa cum a procedat şi Calvin. Dar să nu avem impresia că ei nu sunt conştienţi de ceea ce fac. Ştiu foarte bine ce fac! Şi cu toate acestea, „perseverează”. Oare asta se înţelege prin „perseverenţa sfinţilor”?

O atitudine greşită au şi bisericile evanghelice – multe deja seduse de învăţătura lui Rick Warren. Prin tăcerea lor devin complici. Iar lipsa de preocupare pentru combaterea ereziilor le permite falşilor învăţători să-şi facă lucrarea în linişte, după cum spune şi apostolul Pavel în 2 Corinteni 11:3-4:

”Dar mă tem ca, după cum şarpele a amăgit pe Eva cu şiretlicul lui, tot aşa şi gândurile voastre să nu se strice de la curăţia şi credincioşia care este faţă de Hristos. În adevăr, dacă vine cineva să vă propovăduiască un alt Isus, pe care noi nu L-am propovăduit, sau dacă este vorba să primiţi un alt duh pe care nu l-aţi primit, sau o altă evanghelie, pe care n-aţi primit-o, o, cum îl îngăduiţi de bine!”

„Tocmai biserica cea mai iubită de lume este cea pe care o detestă Dumnezeu,” a spus cândva Charles Spurgeon, (culmea!) un alt pastor baptist calvinist. O biserică care stagnează numeric pare un eşec în mediul evanghelic… şi din punct de vedere omenesc, aşa este. Dar din perspectiva lui Dumnezeu, nu aşa se măsoară succesul. Nici ortodocşii şi nici catolicii nu văd o problemă în stagnare şi nici nu depun eforturi prea mari pentru a-i converti pe cei de o altă religie. Marile biserici au intrat într-un proces de autoconservare. Isteria creşterii cu orice preţ se manifestă cu precădere în bisericile nondenominaţionale, ecumenice şi carismatice. Restul, care au rămas fidele învăţăturii biblice, au înţeles că Dumnezeu este Cel care face să crească Biserica Lui (1 Corinteni 3:6).

Smerenia este o altă caracteristică a copiilor lui Dumnezeu. „Ţi s-a arătat, omule, ce este bine! Şi ce alta cere Domnul de la tine decât să faci dreptate, să iubeşti mila şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău?” (Mica 6:8) Mândria merge înaintea căderii, însă Dumnezeu îl ridică pe cel smerit la momentul potrivit (1 Petru 5:6). Numerele mari alimentează mândria… iar în ultimele programe, liderii bisericii ţin să atragă atenţia asupra numărului mare de participanţi din locaşul de cult.

Nu în ultimul rând, preocuparea principală a celor ce fac parte din trupul lui Isus Hristos, din Biserica Lui, ar trebui să fie sfinţirea. „În El (în Isus Hristos) toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un Templu sfânt în Domnul”, conform Efeseni 2:21. Sfinţenia şi faptele ce decurg din ea sunt elementele care alcătuiesc „sarea pământului”. Datoria membrilor bisericii este să crească în sfinţenie, în neprihănire, iar de creşterea numerică se ocupă Dumnezeu. Dar cum să ajungă la sfinţenie nişte oameni cărora nu li se cere niciodată acest lucru? Când “orice s-ar întâmpla, ei vor fi salvaţi”?

În lumina celor prezentate mai sus, invit credincioşii evanghelici să se distanţeze de comunitatea BBSO şi să nu o mai susţină prin donaţii sau prin vizualizări pe reţelele de socializare şi pe YouTube atâta timp cât BBSO este condusă de un învăţător fals care distorsionează cu bună ştiinţă Cuvântul lui Dumnezeu pentru a-şi atinge scopurile. Singura cale de redresare pentru pastor şi biserică este smerirea şi pocăinţa sinceră, prin ruperea legăturilor cu Rick Warren şi acoliţii lui şi prin întoarcerea la o hermeneutică sănătoasă a Cuvântului lui Dumnezeu.

Bibliografie:

1. Alexa Popovici, Istoria anabaptiştilor din Români, Editura Făclia, Oradea, 2009
2. Ioan Bunaciu, Otniel Bunaciu, Istoria răspândirii credinţei baptiste, Editura Universităţii Bucureşti, Bucureşti, 1995
3. Marius Silveşan, Bisericile creştine baptiste din România: între persecuție, acomodare și rezistență: 1948-1965, Editura Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2012
4. Rudolf Ebertshaeuser, Creşterea bisericii sau seducerea bisericii?, Editura Agape, Făgăraş, 2009
5. Wolfgang Buehne, Jocul cu focul, Editura Agape, Făgăraş, 2022
6. https://place.asburyseminary.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=1210&context=jascg – accesat la 30.12.2025
7. https://metropolitantabernacle.org/articles/abandoning-separation-from-biblical-error/#FN36 – accesat la 30.12.2025
8. https://www.thenation.com/article/archive/rick-warren-americas-pastor/ – accesat 30.12.2025
9. https://www.youtube.com/watch?v=2TLek_QPi1M&t=1921s – accesat la 30.12.2025
10. https://www.youtube.com/watch?v=06cJ4xR65r4&t=4045s – accesat la 30.12.2025
11. https://www.gotquestions.org/Romana/Calvinism-Arminianism.html – accesat la 31.12.2025
12. https://istorieevanghelica.ro/2025/07/06/catedrala-de-cristal-si-influenta-lui-robert-schuller/ – accesat la 31.12.2025
13. Pr. Prof. Dr. Ioan RĂMUREANU, Istoria Bisericească Universală, Manual pentru Seminariile teologice, Ed. I. B. M. B. O. R., București, 2004
14. http://slaveoftheword.blogspot.com/2010/04/rick-warren-and-calvinism.html#:~:text=This%20post%20is%20for%20those,thank%20them%20for%20their%20works.%22 – accesat la 03.01.2026
15. https://alchetron.com/Saddleback-Church – 03.01.2025
16. https://mariuscruceru.ro/2009/12/05/zece-mituri-despre-speranta-biserica/ – 03.01.2025
17. https://www.youtube.com/watch?v=YWyY_IjltLA&t=618s – 03.01.2025

Citatele din Biblie sunt din versiunea Dumitru Cornilescu.

Informaţii despre canalul de YouTube BBSO:
– înfiinţare: 24 noiembrie 2009
– număr abonaţi (03.01.2026): 165.000
– număr videoclipuri: 477
– număr vizualizări pe an: 9,7 milioane
– număr mediu de vizualizări pe zi: 26.806
– câştig mediu lunar: $666
– venit mediu anual estimat: $5.659
Sursa: https://ytlarge.com/monetization-checker/channel/UCsEbf_7RJmrLveOKZ_tNLmQ