Alegeri 2024: dictatura financiară şi moartea democraţiei

Oportunitatea de a ne exprima opţiunea politică prin vot este un privilegiu pe care ni-l oferă democraţia ori de câte ori se organizează alegeri. În 2024, e timpul să spunem lucrurilor pe nume. Îmbătrânită, şubrezită şi subminată, democraţia pare să îşi trăiască ultimele zvâcniri. Alegerile au devenit un circ demagogic, iar votul, un act fără niciun impact. Lumea pare condusă din umbră de o putere nealeasă de nimeni, dar care se impune cu forţa. Este dictatura financiară, infiltrată în telefoanele şi portofelele tuturor. Banul e rege!

Anul 2024 este un an electoral. Ne aşteaptă nu mai puţin de trei scrutinuri. Suntem aşteptaţi la urne. Ni se dă şansa de a ne exprima opţiunile politice în cabina de vot. Începem cu mari speranţe un nou ciclu de 4 ani, dar experienţa celor 34 de ani de capitalism ne-a demonstrat faptul că votul pare să nu mai aibă nicio putere. Sunt unele lucruri pe care nu le putem schimba prin vot. De ce? Deoarece ies din sfera de influenţă a democraţiei, dar şi a logicii. Iată ce vom vota, de fapt.

Băncile guvernează lumea

Sistemul financiar-bancar este unul dintre acele sisteme bine închegate cărora, treptat, li s-a atribuit tot mai multă putere. Toată această putere a fost dobândită (sau mai bine spus sustrasă?) „legal”, de la puterea legislativă, de la parlament. An după an, politicienii şi-au săpat singuri groapa şi au cedat în întregime deciziile financiare finanţiştilor şi tehnocraţilor.

„Dă-mi control asupra banilor unei naţiuni şi nu îmi pasă cine face legile.”

– Mayer Amschel Rothschild, fondatorul imperiului bancar Rothschild

Aceste cuvinte se adeveresc astăzi. Ne aflăm în mijlocul unei dictaturi financiare care se poziţionează deasupra democraţiei. Şi ca orice dictatură, nu caută decât propriile sale interese. Tot ce urmăreşte este să fie venerată şi adulată de întreaga populaţie. Însetată după putere şi control total, aceasta deja recurge la „îndoctrinarea” tinerilor. „Materia” de care se foloseşte pentru răspândirea propagandei sale este „educaţia financiară”.

Băncile ReEducă lumea

Aşa cum în companiile de network marketing trebuie introduşi constant noi reprezentanţi, la fel şi în sistemul bancar trebuie introduşi zilnic noi şi noi debitori, plătitori de dobânzi. Ambele sisteme parazitare sunt menţinute în viaţă din exterior. Fără “carne proaspătă”, atât afacerile de tip MLM cât şi instituţiile de credit intră în colaps.

De aceea băncile se întrec în a lansa programe de reeducare financiară a populaţiei. Aşa cum partidul comunist recurgea la propagandă, tot aşa recurg şi băncile la “educaţie financiară”.

• FIT by BT – Finanţe pe înţelesul tuturor şi seria „De toţi banii”
• Şcoala de bani – BCR
• Banometru – ING
• ABCdar bancar – Raiffeisen Bank şi Junior Achievement

Lor li se adaugă o mulţime de „influenceri” financiari cum ar fi Eusebiu Burcaş, Adrian Asoltanie, Iancu Guda şi mulţi alţii.

Sectorul bancar a reuşit să convingă mediul politic de nevoia iminentă de a adopta „Strategia de educaţie financiară 2023-2030”!

Pornind de la copiii de grădiniţă, trecând prin licee şi mergând până la ultimul student de la finanţe-bănci, dictatura financiară îşi securizează viitorul. Iar specialiştii în IT care lucrează pentru sectorul financiar-bancar pregătesc tocmai infrastructura căreia îi vor fi şi ei captivi.

Toată digitalizarea din spatele sistemului bancar nu a fost solicitată de nimeni. Tot „progresul” tehnologic şi toate fintech-urile sunt rezultatul unei politici monetare şi financiare independente. Fără ca publicul larg să înţeleagă ce se petrece, elita financiară a lumii construieşte zidurile invizibile ale unei cetăţi fortificate şi supravegheate non-stop, din care, cei ce intră, nu vor mai putea să iasă.

Odată cu digitalizarea băncilor, democraţia ni se scurge printre degete

România nu mai este de mult o republică democrată, liberă şi independentă. Băncile au reuşit prin informatizare să transforme cetăţenii ţării din oameni liberi, în prizonieri sub cerul liber. Reclamele frumos colorate la credite, cu tineri care râd de fericire i-au adus pe români în punctul în care devin sclavi fără să mai opună rezistenţă. Ba chiar insistă! „I-a obligat cineva să ia un credit?” – este replica cel mai des întâlnită. Nu, nu i-a obligat nimeni. Mediul politic doar a stat pasiv şi a creat pretextul şi contextul ideal pentru creditare – pentru instaurarea dictaturii financiare şi a sclaviei moderne. Sectorul financiar-bancar a profitat de “somnul” politicienilor aşa cum Dalida a profitat de somnul lui Samson şi i-a “tăiat” puterea.

În demersurile lor de creştere a profitabilităţii, băncile şi-au făcut de cap. Nu au cerut girul sau susţinerea explicită a parlamentului şi nici măcar a populaţiei. Tot progresul din banking are la bază strict interesele oligarhilor. Scopul final? Instaurarea dictaturii financiare şi moartea democraţiei.

Iată că la alegerile din 2024, elita din sfera financiar-bancară se sustrage încă o dată de la votul „aspru” al populaţiei – populaţie care de alfel este nevoită să suporte condiţiile economice create artificial prin banking. Bordul de conducere al FMI, bordul de conducere al Băncii Mondiale, reprezentanţii Băncii Central Europene – toţi aceşti „tehnocraţi” influenţi (dar care nu dau socoteală nimănui) sunt aleşi altfel decât prin votul direct al poporului, al celor direct vizaţi. Guvernatorii băncilor centrale şi miniştrii de finanţe nu sunt nici ei aleşi de popor, în mod direct, ci sunt numiţi de alte persoane pe criterii ştiute numai de ele.

Secretul bancar

Oare nu se găsea nicio persoană care să îi ia locul guvernatorului BNR aflat la conducerea instituţiei de 33 de ani? Oare, dacă ar fi fost ales în mod democratic, ar fi obţinut la fel de multe mandate? Mandatul de 5 ani al lui Mugur Isărescu, început în 2019, ar urma să expire în octombrie 2024. Motivul pentru care nu a fost înlocuit este unul destul de lesne de înţeles: secretul bancar.

Cei ajunşi la vârful dictaturii bancare nu doresc să divulge secretul bancar şi modul de formare al banilor şi al creditului. De aceea guvernatorul BNR nu este ales prin vot democratic la alegeri în 2024.  Nici măcar studenţilor de la finanţe-bănci nu li se dezvăluie această taină, ci li se prezintă perspectiva care protejează sistemul. Cursurile universitare sunt atent cenzurate, astfel încât să se omită esenţialul, mai ales ADEVĂRATA natură a banilor „credit” şi faptul că în economie, nu toţi banii au acoperire în numerar. Doar o mică parte din populaţia planetei are acces la secretul bancar. Iar publicul larg acceptă banii electronici şi invizibili ca şi cum ar fi bani cash, deşi nu au nicio dovadă că acei bani există şi în realitate, fizic. Publicul acceptă politica dictaturii financiar-bancare fără să riposteze. Nici măcar nu stă să analizeze dacă nu cumva întregul sistem este bazat pe o logică defectuoasă.

O populaţie adormită, taciturnă şi indiferentă

Pentru cei care nu sunteţi încă 100% siguri că avem de-a face cu o dictatură financiară, vă prezint cel puţin 5 decizii luate de acest sector fără o consultare prealabilă a populaţiei. Comportamentul sfidător al acestor „companii private” este bătător la ochi pentru cine are ochi să vadă şi urechi să audă:

• Nu a cerut nimeni realizarea unui aparat electronic de distribuit bancnote. ATM-urile sunt o invenţie a sistemului bancar, introdusă cu forţa şi pe care populaţia a acceptat-o imediat. Înainte de apariţia bancomatelor, clienţii se prezentau la casieria băncii de unde ridicau sumele de bani de care aveau nevoie. ATM-urile (Automatic Teller Machine) sau „casieriile” automate au fost introduse cu scopul de a scurta timpul de aşteptare la ghişee sau la casieriile băncilor pentru a ridica bani cash, adică bani fizici, sub formă de bancnote. În prezent, bancomatele sunt folosite de bănci pentru a ascunde faptul că nu toţi banii din economie au acoperire în numerar.
   
  Bancomatele sunt calul troian din economie. Au fost acceptate cu atâta uşurinţă, încât populaţia pur şi simplu crede că toţi banii din economie sunt tipăriţi – o minciună uşor de demascat. Pe vremea când populaţia trimitea bani prin Poşta Română, prin mandat poştal, trebuia să aibă banii în mână pentru ca transferul de bani să fie posibil. De la transferuri de bani reali, am ajuns la transferuri de bani fictivi…De fapt, ATM-urile sunt aparatele care convertesc banii electronici în bani vizibili. Această operaţiune se numeşte “schimb valutar”. Nu greşim deloc dacă afirmăm faptul că banii electronici sunt de fapt o valută străină, diferită de leul românesc recunoscut de Constituţia României, leul sub formă de monedă sau bancnotă cu o serie de elemente de siguranţă. Recunoaşterea acestui fapt ar putea crea o catastrofă financiară.

 

• Nu a cerut nimeni realizarea de aplicaţii bancare pe telefonul mobil. Cu toate acestea, în ultimii 5-10 ani, băncile au investit masiv în aplicaţii de banking pentru android şi iphone, iar populaţia (în special proaspeţii absolvenţi de liceu şi tinerii până în 40 de ani) le-a acceptat imediat, fără comentarii.Cu ajutorul experţilor în informatică, băncile au construit o închisoare financiară în care milioane de oameni sunt deja captivi. Obiectivul final al dictaturii financiare este de a înrola întreaga populaţie în sistem, urmată în mod firesc de retragerea banilor cash din circulaţie. Banii fizici crează dificultăţi şi generează costuri. Banii electronici şi invizibili însă sunt mai greu de gestionat şi pot genera haos financiar mult mai uşor, în special în vieţile tienrilor. Iar o populaţie indisciplinată financiar este mai uşor de îndatorat. Banii electronici, însă, sunt mereu „la vedere” – uşor de urmărit.

 

• Nu a cerut nimeni închiderea agenţiilor / sucursalelor bancare. A fost o decizie luată independent de elitele sistemului bancar, fără girul sau aprobarea parlamentului sau a vreunui for politic.

 

• Nimeni nu cred că îşi dorea ca la sucursalele bancare rămase (şi aşa puţine şi cu program de funcţionare foarte scurt) să nu se mai efectueze operaţiuni cu numerar. Iată încă o măsură impusă cu japca şi care împinge indirect populaţia spre „închisoarea financiară” – spre instalarea unei aplicaţii bancare şi spre utilizarea banilor invizibili.

 

• Când s-a trecut de la ROBOR la IRCC, nu au fost consultaţi cei direct vizaţi – debitorii. Calcularea ratelor în funcţie de IRCC nu a fost o decizie politică şi nici democratică – a fost o decizie luată de dictatura financiară, de exprţi din cadrul BNR.  Debitorilor li s-a spus atunci că li se face un bine, ba chiar o mare favoare… Că IRCC le va scădea ratele, iar astfel îşi vor plăti mai uşor creditele. Azi, iată că IRCC este 5,90% în timp ce ROBOR la 3 luni este 6,05%. Nici modul de calcul al ROBOR şi IRCC nu este unul transparent, uşor de înţeles de publicul larg. La aceste valori s-ar fi putut ajunge şi dacă se dădea cu zarul. Deşi pare complex la prima vedere, sectorul bancar este cât se poate de şubred, căci temeleia sa este tăinuirea, minciuna şi înşelătoria.

Lista cu astfel de decizii dictatoriale este lungă. BNR şi-a arătat adevărata faţă. Banca centrală a României este mai degrabă un asupritor decât un protector al debitorilor. Între timp, cei bogaţi devin şi mai bogaţi. Dar în prag de alegeri 2024, populaţia este amorţită. Masele s-au obişnuit să sufere şi nu se aşteaptă ca lucrurile să devină mai bune. În dictatura financiară, statul de drept este subordonat bancherilor, care până la urmă finanţează în mod continuu deficitul bugetar. Statul a devenit la rândul său supus cerinţelor bancherilor. Băncile comerciale sunt principalii „creditori” ai statului şi cei ce cumpără o bună parte din titlurile de stat. Iar pentru a obţine o finanţare de la Fondul Monetar Internaţional, România trebuie să respecte o mulţime de condiţii şi de cerinţe absurde şi aproape imposibile. Altfel, suntem „penalizaţi”.

Alegeri 2024 – ce vom vota de fapt?

Cu doar câteva săptămâni rămase până la primele alegeri din 2024, partidele politice se află în cea mai mare criză de imagine din ultimii 34 de ani. Sunt tot mai greu de găsit oamenii de valoare, care să inspire încredere, siguranţă şi stabilitate. Nu ne putem aştepta ca politicienii să aibă o înţelegere profundă a economiei. Până la urmă, nu toţi membrii partidelor politice se numără printre elevii care au avut note mari în liceu sau la facultate. În politică nu ajung neapărat cei mai buni, ci cei care au timp, conexiuni şi resurse financiare. Funcţiile politice nu se acordă pe merit. Tocmai de aceea nu vedem lideri vizionari şi patrioţi, cu adevărat interesaţi de binele poporului. Patriotismul îmbracă forme periculoase, extremiste, de inspiraţie fascistă. Şi nu doar în AUR găsim politicieni aroganţi, ultraşi şi rebeli, ci şi în celelalte. Ceea ce ar trebui să ne pună pe gânduri, însă, este faptul că, indiferent cine va ieşi câştigător după alegeri, tot băncile vor guverna.

Funcţiile politice sunt privite strict ca pe un job bine plătit. Candidaţii politici din 2024 nu mai aleargă după o funcţie, ci după un job cu salar mare şi multe beneficii la pachet. Simţul răspunderii aproape că a murit. Mulţi parlamentari nu se remarcă cu nimic, după 4 ani de mandat. Anonimi au intrat, anonimi vor române.

Calendar alegeri 2024:

• 9 iunie – alegeri europarlamentare comasate cu alegeri locale;
• 15 şi 29 septembrie – alegeri prezidenţiale;
• 8 decembrie – alegeri parlamentare.

La fel ca la alegerile din 2020, şi la alegerile din 2024 îi vom vota pe cei care vor intermedia relaţia statului cu dictatorii financiari. În programul de guvernare, niciun partid politic nu îşi propune să se atingă în vreun fel de sectorul financiar-bancar. Niciun partid politic nu pare să conştientizeze ipostaza ridicolă în care ne aflăm ca ţară – supuşi nu doar Parlamentului European, ci şi băncilor.

Nici alegerile europarlamentare nu sunt întru totul democratice, deoarece românii votează strict reprezentanţii României. Ca ţară, România va avea 33 de reprezentanţi în următorul mandat. Dar va fi nevoită să suporte deciziile luate în urma votului celor 720 de europarlamentari, majoritatea din Europa centrală şi de Vest.

La alegerile din 2024, pe buletinele de vot, vom regăsi aceleaşi partide politice care nu au făcut decât să submineze economia naţională şi să erodeze democraţia şi suveranitatea României. Cu toţii ne aşteptăm ca după alegeri să se reechilibreze balanţa, iar statul să îşi reintre în drepturi. Legea să fie lege pentru toţi, iar economia să fie mai predictibilă şi mai stabilă. Oare va mai putea fi reabsorbită puterea însuşită pe nedrept de către sectorul financiar-bancar? Va mai putea fi detronată dictatura financiară?

Mi-ar plăcea să pot vota o persoană sau un partid care are o viziune corectă asupra realităţii economice, prin filtrul lentilei teologice. Îmi doresc să văd pe listă o formaţiune politică dornică să-i scoată pe români din sclavia dictaturii financiare şi să le redea libertatea… Însă ştiu că nu se va întâmpla. Pentru că tocmai cei pe care îi vom vota sunt şi ei sclavi ai băncilor la rândul lor. Cine are curajul să muşte mâna care-i dă să mănânce?