Fiecare credit = “Viagra®” pentru economie

Adulţii fără credit la bancă sunt o raritate. Dar de acest lucru m-am convins abia după liceu. Studiul banilor şi al creditului a fost una dintre principalele mele preocupări din ultimii 10 ani, iar dupaliceu.ro este site-ul pe care împărtăşesc o bună parte din munca mea ca cercetător independent.

Am făcut cunoştinţă cu creditele „indirect”, înainte de anul 2000, când părinţii mei au accesat primul credit bancar. Sunt o victimă colaterală. Privind în urmă, creditele au fost precum Viagra® – bucuria accesării unui credit a ţinut cât o partidă de sex sub influenţa pilulei albastre. Beneficiile au fost de scurtă durată. Pe termen lung, însă, ne-am ales cu multe dureri de cap, tensiuni şi… un sentiment profund de neputinţă. Ne-am pierdut libertatea pentru un pumn de arginţi…

Fiecare credit ne-a înjosit, nu ne-a ridicat

Din momentul în care „banii nemunciţi” au intrat în casa noastră, totul s-a schimbat. Energia s-a îndreptat înspre plata ratelor bancare, care nu suferă amânare. Azi ştiu ceea ce ai mei n-au ştiut: creditele inversează priorităţile. Dacă părinţii mei au făcut o prioritate din plata creditelor, eu am făcut o prioritate din studiul creditelor şi al banilor.

Creditele sunt ca un vortex. Nu pricepeam atunci ce se întâmplă. Acum însă ştiu că ele ne trăgeau la fund. Fiecare credit ne-a umilit. Dar fiecare şut în fund este un pas înainte.

Ca să intri în ciclul datoriilor este suficient să accesezi primul credit. Acela îl va atrage şi pe al doilea… şi pe al treilea… Forţa acestui vârtej al datoriilor este uriaşă. Dacă înainte de accesarea unui credit, aveai doar câteva facturi de achitat lună de lună, în curând, viaţa ta se va învârti în jurul unor cheltuieli fixe de care este aproape imposibil să scapi. Datele scadente ale ratelor vor deveni mai sfinte decât orice sărbătoare. Creditele sunt precum Viagra® pentru economie, dar efectele secundare se resimt la nivel microeconomic, la nivel individual sau familial.

Creditele au dezvirginat economia

Creditele sunt pentru economie ceea ce păcatul este pentru omenire. Pentru ca păcatul să intre în lume, a fost suficient ca Adam şi Eva să nu asculte de Dumnezeu (care le poruncise să nu mănânce din pomul cunoştinţei binelui şi răului) ci să asculte de îndemnul Diavolului. Când cei doi au gustat din fructul interzis, li s-au deschis ochii, au cunoscut ruşinea şi… s-a trezit în ei firea pământească, înclinată spre neascultare de Dumnezeu.

Economia şi-a început existenţa odată cu creaţia omului. Chiar şi atunci când Pământul a fost populat doar de doi oameni, economia exista şi era virgină… Cum ar fi arătat economia dacă omul ar fi ascultat de Dumnezeu? Omul ar fi primit totul de-a gata, fără niciun efort. Ar fi fost Raiul pe Pământ…

A urmat apoi izgonirea din Grădina Eden şi blestemul din Geneza (Facerea) 3:17 când Dumnezeu a rânduit ca omul să nu mai poată obţine nimic fără muncă, fără trudă, fără sudoare… Aici s-a stabilit ordinea firească prin care economia ar fi putut să rămână virgină: mai întâi munca, apoi recompensa.

Toate creditele sus! Spre Noul El Dorado

Revoluţia industrială a fost un puseu de rebeliune. Mecanizarea producţiei era despre evitarea „transpiraţiei” – mai mult câştig, cu mai puţin efort. Mai mulţi bani cu mai puţină muncă (spre deloc), dacă s-ar putea. Desigur, manualele de istorie văd în acea perioadă un salt uriaş pentru omenire, un progres. Fără doar şi poate, acea perioadă de invenţii şi descoperiri a dus şi la creşterea nivelului de trai. Dar la ce bun tot progresul ştiinţific, dacă mediul economic a devenit unul toxic şi absurd?

Automatizarea şi mecanizarea, în special în agricultură, sunt tot un mod de a-i arăta lui Dumnezeu că se pot obţine roade şi recompense fără efort, fără muncă… Robotizarea, la fel. Digitalizarea şi inteligenţa artificială (AI) dovedesc şi ele faptul că omul nu are linişte până când nu îi demonstrează lui Dumnezeu că poate să obţină TOT ce-şi doreşte evitând blestemul Său şi ocolind ciclul muncă-recompensă. Noul El Dorado nu mai este poleit în aur, ci în bani făcuţi rapid, fără niciun efort. Goana după aur s-a încheiat demult. Omenirea aleargă acum după bani nemunciţi.

Secole la rând, locuitorii planetei nu au făcut decât să-I demonstreze lui Dumnezeu că pot să facă bani şi fără să muncească, că pot să obţină tot ce-şi doresc fără să transpire, fără să se obosească… Ciclul muncă-recompensă este neplăcut, deoarece în acest ritm, omul nu poate să obţină bani rapid pentru tot ce-şi doreşte. Ciclul muncă-recompensă îndeamnă la cumpătare, la răbdare, la un plan de economisire şi astfel, la o mai bună gestionare a finanţelor personale. El îndraptă privirea spre viitor, nu spre trecut.

Munciţi cu toată forţa, dar priviţi înapoi!

Nu a durat mult până când omenirea a inventat creditul şi dobânda ca mijloc de a obţine bani rapid şi uşor, fără să muncească. Sistemul financiar-bancar este conştient de slăbiciunile fiinţei umane şi de dorinţa profundă de a-L sfida pe Dumnezeu. Băncile profită din plin de toate progresele tehnologice pentru a oferi bani “în avans” nu doar persoanelor fizice, ci şi guvernelor. Băncile nu sunt de partea binelui, căci în esenţă, ele nu fac decât să îl ajute pe om “să ocolească” blestemul izgonirii din Eden, oferindu-i ceea ce-şi doreşte înainte să depună vreun efort.

Astfel, proaspăt îndatoraţi, în loc să muncească pentru un ţel viitor, oamenii muncesc pentru un ţel deja realizat. Muncesc, dar privesc în trecut.

Când aseamăn creditele cu Viagra®, mă gândesc la faptul că omaenii caută plăcere cu orice preţ, dar nu în cadrul ideal şi nu după ordinea firească lăsată de Dumnezeu. Aş cum un credit oferă recompensa înaintea muncii, tot aşa şi pe plan sexual, tot mai mulţi îşi pierd virginitatea înaintea nunţii.

Fiecare credit îţi îndreaptă atenţia spre un obiectiv deja atins, dar pentru care nu ai muncit încă îndeajuns. Şi pentru că ai obţinut deja ceea ce ţi-ai dorit, eşti obligat să munceşti de două ori pentru aceiaşi bani… fie că vrei, fie că nu. Pentru unele obiective munceşti încă o dată pentru 30% din suma creditată, iar pentru altele, munceşti chiar şi de două sau de trei ori pentru aceiaşi bani (credit ipotecar / credit imobiliar).

Economia şi-a pierdut virginitatea odată cu primul credit. Iar creditele întreţin o MINCIUNĂ – oamenii fără bani se comportă în economie ca şi cum ar avea bani. Creditele au existat dintotdeauna şi au avut acelaşi obiectiv: de a oferi „recompensa” înaintea muncii. De atunci, economia funcţionează pe invers. Ciclul muncă-recompensă s-a transformat în ciclul recompensă-muncă. Oamenii ajung să muncească cu scârbă pentru o recompensă de care s-au bucurat în trecut şi care astăzi nu le mai aduce nicio bucurie.

Supraîndatoraţi, oamenii abia mai fac faţă cheltuielilor de zi cu zi, motiv pentru care salariul în avans de la BCR pentru angajaţii Auchan are un mare succes. Pentru ceilalţi, există descoperitul de cont. Însă şi creditele overdraft sunt tot un mod de a obţine „salariul în avans”.

Creditele nu sunt o modalitate de economisire forţată

Aveam 24 de ani când m-am oprit să fac o scurtă retrospectivă a primilor 6 ani de viaţă activă… Trecuseră 6 ani în care am muncit şi am făcut tot ce credeam că trebuie să fac pentru a avea succes în viaţă. Şi cu toate acestea, nu reuşisem să economisesc niciun leu. Dacă aş fi continuat în acelaşi ritm, probabil că aş fi ajuns să consider creditele ca fiind o modalitate sigură de a economisi bani. Ba chiar SINGURA modalitate de a economisi.

Aş fi ajuns să văd creditele ca pe o investiţie. Ba chiar am fost pe punctul să mă las orbit de vraja lor, sedus de tot ce-aş fi putut realiza… Am ales însă un alt drum. Şi nu regret nicio secundă. Am ales viaţa fără credite. Am ales să nu intru în careu, ci să stau pe margine… Şi bine am făcut, căci altfel n-aş fi înţeles niciodată că acele credite ar fi fost ca o pastilă de Viagra® fără conţinut, fără sildenafil – adică lipsită tocmai de „substanţa activă”. De pe margine, complet detaşat şi deconectat de la sistemul bancar, însă, peisajul se vede mult mai bine. Iar faptul că fiecare credit este lipsit de „substanţa activă” din economie – că nu „conţine” CASH sau numerar, ci reprezintă doar o sumă de bani „fictivă”, electronică, invizibilă şi inexistentă – este cât se poate de clar.

Actualii şi viitorii debitori sunt victimele şcolii româneşti care, prin cenzura din manualele de economie, formează analfabeţi financiar. Chiar şi elevii premianţi sau olimpici cad în plasa instituţiilor de credit. Cum? Tocmai sistemul bancar – care pretinde transparenţă şi corectitudine – tocmai el ne minte pe faţă?

BANKING – sistem organizat de fabricare a creditelor

Aşa cum marea majoritate a facultăţilor din România sunt doar nişte fabrici de diplome (hârtii fără valoare), şi băncile sunt tot nişte fabrici – dar de credite (alte “hârtii” fără valoare). „Produsele bancare” sunt produse menite să îndatoreze populaţia şi să o oblige la plata de dobânzi şi comisioane. Desigur, termenul „produs bancar” este un oximoron – în realitate băncile nu produc nimic (bun) în economie. Ca nişte obsedaţi sexuali, bancherii caută zi de zi să îndatoreze pe cineva. Bancherii au orgasm doar dacă pompează Viagra® (adică credite) în economie. Iar ceea ce îi excită la maxim este să înghită dobânda.

Ejaculatul economiei se numeşte „dobândă”. Desigur, banii care vor servi la plata dobânzilor sunt obţinuţi în mod special prin muncă… „cu multă trudă”. Însă, pentru sectorul financiar-bancar, dobânda reprezintă „bani nemunciţi” – bani obţinuţi uşor. Băncile adoră să fie stropite cu dobândă. Şi tocmai de aceea sunt mereu gravide. Ca nişte nimfomane, ele fabrică noi şi noi „produse de creditare” şi caută noi vieţi pe care să le “tufă”.

Dobânda – „bani nemunciţi” pentru creditori

Creditele au dat naştere unei îndeletniciri reprobabile: cămătăria – împrumutul de bani în schimbul unei dobânzi. Cămătarii sunt cunoscuţi pentru dobânzile uriaşe pe care le percep, care nu ţin cont de dobânzile din sistemul bancar. Dar tot cămătarii sunt “renumiţi” pentru cruzimea de care dau dovadă în momentul în care nu primesc ceea ce li se cuvine la timp. În banking, recuperatorii violenţi, cu săbii şi plini de tatuaje la vedere, au fost înlocuiţi de executorii judecătoreşti, mereu la costum.

Banii au existat înainte să apară primul credit. Banii ar fi existat oricum. Iar forma lor ar fi fost una tangibilă, în permanenţă. La fel de tangibilă precum pastila albastră de Viagra®. Ce s-a schimbat odată cu digitalizarea? Economiei i se oferă în continuare pastila albastră, dar golită de conţinut. Economia primeşte Viagra® contrafăcută. Şi ca orice medicament sau drog contrafăcut, şi acesta prezintă numeroase riscuri.

E ca şi cum o companie farmaceutică ar pune pe piaţă capsule de antibiotic goale, fără conţinut… Mii de pacienţi le-ar lua crezând că se vor face bine. În realitate… boala lor nu se vindecă, ci din contră, li se agravează. Economia începe să dea rateuri pe alocuri şi să nu poată performa din cauza faptului că nu peste tot efectul placebo este la fel de pronunţat.

Absurdul situaţiei: băncile produc efecte vizibile în economie cu bani invizibili şi inexistenţi.

În economiile mai „virile”, precum SUA, Marea Britanie şi Germania, creditele încă funcţionează la fel de bine ca o pastilă de Viagra® originală, negolită de conţinut. Încă populaţia nu s-a prins de „scamatorie”, ci trăieşte într-un delir continuu… În economiile mai puţin potente, precum este şi economia României, populaţia accesează credite de peste 20 de ani, dar nu se îmbogăţeşte.

Este ca şi cum un impotent ar lua Viagra® contrafăcută, golită de conţinut sau de “subtanţa” activă – oricât s-ar strădui, tot nu ar ajunge la rezultatul dorit… Tot nu ar obţine o erecţie. Nu e vina lui. E vina “fabricii”. De ani buni, românii delirează, speră că „într-o zi…”, muncesc, transpiră… Dar bat pasul pe loc şi nimeni nu înţelege de ce. Nimeni nu pare să înţeleagă faptul că a primit Viagra® contrafăcută, fără conţinut. Adică bani invizibili şi inexistenţi. Bani care există doar la nivel de idee, lipsiţi de putere asemenea unui medicament placebo.

Impotenţa sau disfuncţia erectilă este una dintre cele mai mari temeri ale unui bărbat. Ea poate să ducă la anxietate de performanţă şi chiar la depresie. Viagra® poate fi o soluţie pentru astfel de persoane. Mai puţin înţeleasă este însă impotenţa financiară: incapacitatea de a se “îmbogăţi”, de a urca pe scara socială, în ciuda muncii şi a efortului depus, ba chiar în ciuda tuturor creditelor accesate. Pentru cei impotenţi financiar, alinarea ar putea veni abia în momentul în care s-ar rupe vraja, iar adevărata natură a creditelor ar ieşi la iveală.

Românii sunt atât de “tufuţi” de bănci, încât nu mai au putere să riposteze şi să le “tufă” la rândul lor, ci agonizează, resemnaţi, ca într-un viol nesfârşit.

Banking bine „temperat”

Faptul că astăzi vorbim despre „bani electronici” (invizibili, existenţi doar la nivel mental) se datorează exclusiv progresului nesolicitat al sistemului bancar. Acest progres nu a fost impus de nimeni, de altfel. Cu toate acestea, noile servicii financiare şi digitalizarea autonomă din banking sunt îmbrăţişate inclusiv de mediul politic care le integrează din mers în legislaţie şi în viaţa cetăţenilor.

Creditele reprezintă „bani nemunciţi” pentru noul debitor. Iar dobânda reprezintă „bani nemunciţi” pentru creditor. Aşadar, prin creditare este sfidată ordinea divină de două ori – şi în momentul eliberării creditului în economie, şi în momentul restituirii, când creditorul percepe bani nemunciţi pentru care nu a depus niciun efort.

Sectorul bancar este doar o formă de cămătărie „temperată”. El s-a coagulat târziu, dar a dobândit tot mai multă putere. Astăzi putem vorbi despre o dictatură financiară care se sustrage votului democratic.

De la pix şi hârtie, la pixeli

La începuturile sale, toate operaţiunile se făceau în scris, pe hârtie. Se lucra doar cu bani cash, cu bani lichizi, vizibili… Vă aduceţi aminte de începuturile capitalismului din România, când băncile româneşti începuseră să emită primele carduri? Când carnetele de CEC-uri pentru alocaţii, care se răscumpărau doar prin Poşta Română, au fost înlocuite de carduri la Banc Post? Atunci creditele încă se eliberau sub formă de bani cash.

Chiar şi eu am primit un astfel de împrumut înainte să împlinesc 20 de ani, de la Romexterra Bank – „absorbită” între timp de alte bănci. Spre deosebire de primul meu card de credit, iată că de data aceasta plecam de la bancă cu un teanc de bani cash.

Şi atunci, la fel ca şi acum, băncile ascundeau tainele creditării. Făceau eforturi colosale pentru a menţine iluzia că toţi banii din economie sunt bani cash. În realitate, ele ar fi trebuit să recunoască faptul că lucrau cu trei tipuri de bani:
– bani cash (numerarul, banii lichizi, tangibili);
– bani scripturali (numere care se referă strict la bani cash);
– bani inexistenţi şi invizibili (numere care nu au acoperire în bani cash, ci sunt generaţi „din pix”, din tastatură) – azi, bani „electronici”.

Pentru că eliberau creditele sub formă de numerar, băncile reuşeau să ascundă faptul că o bună parte din banii aflaţi în economie de fapt nu existau în realitate şi nu aveau acoperire în numerar. Absurdităţile sistemului bancar sunt muşamalizate inclusiv de experţii în drept ai CSM (Consiliul Superior al Magistraturii) şi ai Curţii Constituţionale. Litigiile bancare trebuie soluţionate pe cât posibil în afara aparatului de justiţie – prin Centrul de soluționare alternativă a litigiilor în domeniul bancar (CSALB). Cât mai rapid şi mai superficial, ca nu cumva să se ajungă la miezul problemei.

Credit = Viagra® contrafăcută

Creditele au evoluat de la simple „împrumuturi” de bani cash la împrumutul unor bani care nu există în realitate, care îşi încep existenţa abia în momentul semnării contractului de credit. Şi cu toate că aceşti bani există strict în imaginaţia oamenilor, la nivel mental (unde fiecare îşi imaginează că o sumă afişată în pixeli pe ecran reprezintă de fapt un teanc de bancnote), ei produc efecte reale şi vizibile în economie. Iar cei ce acceptă plăţile cu cardul, nu fac decât să accepte să primească ceva fără valoare în schimbul a ceva valoros…

Apariţia bancomatelor a uşurat munca băncilor şi le-au permis să întreţină vraja şi magia din spatele creditelor cu şi mai multă dibăcie. Ba chiar au permis băncilor să renunţe la casierii şi la operaţiuni cu numerar.

Ce sunt bancomatele?

Sunt nişte “case de schimb valutar” care preschimbă banii electronici şi invizibili, în bani vizibili.

Banii electronici nu sunt recunoscuţi de Constituţia României în mod expres. La articolul 137, când se referă la “Moneda naţională”, legiuitorul cu siguranţă a făcut referire la LEUL românesc sub formă de bancnote şi monede, nicidecum la “leul electronic” care este doar o reprezentare grafică a banilor fizici. De aici putem trage concluzia că banii electronici sunt “bani falşi” sau “o valută străină”.

Contrar teoriei propagate de sistemul bancar prin toate platformele sale de (re)educare financiară a populaţiei, creditele nu provin din depozitele deponenţilor care au deschis un depozit bancar la termen. Creditele nu provin din economiile populaţiei. Ci sunt bani „dublaţi” din tastatură. Drept urmare, atât deponenţii, cât şi cei creditaţi dispun simultan de aceleaşi sume de bani. Banii deponenţilor şi avansurile acordate pentru credite ipotecare se reîntorc în bancomate, unde este alimentată iluzia că toţi banii din economie ar avea acoperire în numerar. În realitate, persoanele creditate primesc „bani electronici” – doar nişte cifre din pixeli tastate de un angajat al băncii, fără acoperire în numerar. Sau, prin analogie, doar o pastilă de Viagra® falsificată, fără conţinut, fără „substanţa activă”, fără nicio urmă de sildenafil.

Priapism economic

Oricine va citi prospectul unei cutii de Viagra® (sildenafil), însă, va constata că priapismul se numără printre potenţialele efecte adverse. Iar priapismul sau erecţia prelungită şi involuntară a penisului nu mai este un semn de plăcere – nu are nimic de a face cu stimularea sexuală naturală. De obicei, priapismul este dureros.

Economia se află într-un priapism dureros de ani buni.

Economia erectă, mereu în creştere „pe credite”, este precum un falus, precum un idol în faţa căruia se închină marile „puteri” economice. Ba mai mult, am creat creditori ai creditorilor: FMI, Banca Mondială, Banca Central Europeană şi altele asemenea. Economiştii adoră să privească statistici şi grafice „urcătoare” şi „crescătoare”. Tratarea priapismului economic şi revenirea la o stare flacidă a economiei nu pare să intereseze pe nimeni. Pentru a permite economiei să se dezumfle, câteva generaţii ar trebui să nu mai acceseze niciun credit bancar. Pentru ca economia să se vindece, câteva generaţii ar trebui să fugă de credite la fel de repede cum ar trebui să fugă de păcat.

Următoarele generaţii ar trebui să pună osul la treabă şi să transpire mai mult, nu să alerge după bani “uşori” ca după o Fata Morgana.

Dacă redresarea economică nu înseamnă creştere… ci descreştere?

Un om normal nu este excitat tot timpul. Un om sănătos nu ia Viagra® zi de zi… Şi totuşi, „doctorii în economie” au ajuns să prescrie credite pe bandă rulantă pentru „acoperirea deficitului bugetar”. Creditele sunt ca un drog pentru economie. Pe lângă faptul că dau dependenţă, e nevoie de doze tot mai mari pentru a obţine acelaşi efect. Pentru a obţine aceeaşi „erecţie” ca şi anul trecut, economia trebuie să treacă pe Viagra® injectabilă sau perfuzabilă.

Multe din lucrurile pe care le vedem în jurul nostru nu ar fi trebuit să existe. Economia este într-o creştere artificială, nenaturală, nereală, nesusţinută de o producţie verosimilă de bunuri, ci doar de “cifre” pixelate. Economia arată bine DOAR pe hârtie şi pe ecranele gigant din Times Square unde se perindă în continuu cotaţiile de la bursă.

Detoxifierea economiei însă presupune abţinere de la consumul substanţei care a provocat dependenţa.

Trebuie să se revină de urgenţă la ordinea divină în care recompensele vin doar în urma muncii, aşa cum şi sexul ar trebui să aibă loc doar după căsătorie. Dar oare suntem pregătiţi să confruntăm realitatea?