Ce se urmăreşte prin programele de educaţie financiară promovate agresiv de sectorul bancar?

Pe dupaliceu.ro am publicat deja o recenzie amplă la primul episod din programul FIT – Finanţele pe Înţelesul Tuturor de la Banca Transilvania. S-a vorbit despre economisire din perspectiva băncii şi spre avantajul ei, nu al clientului. Am întors acel episod pe toate părţile. Din acea lecţie de “educaţie financiară” am înţeles că… ar cam trebui să renunţăm la cash.

Al doilea episod a apărut la distanţă destul de mare de primul şi este despre credite. În al doilea episod din seria „De toţi banii”, Banca Transilvania a avut ca invitaţi alţi „experţi” în finanţe personale: Dan Badea, Laura Giurcanu şi Speak (Ştefan Sprianu). Bineînţeles, cei doi moderatori au avut grijă ca discuţia să rămână în limitele dorite de bancă. Adică au pus creditele într-o lumină pozitivă şi au păstrat discuţia pe un ton jovial…

Dar înainte de a analiza informaţiile furnizate în acest nou episod, aş vrea să conştientizăm mai bine ce urmăreşte de fapt banca prin aceste materiale? Şi de ce simte nevoia să facă atâta propagandă în mediul online? Şi de ce se “infiltrează” pe la festivalurile de muzică precum Untold, Beach, please! sau Electric Castle?

Adevăratele intenţii din spatele videoclipurilor de educaţie financiară devin tot mai clare

De secole, principiile bunei administrări a banilor personali au fost transmise pe cale orală, de la părinţi la copii. Contabilitatea finanţelor personale este o preocupare la fel de veche precum banii… Iar banii au apărut cu mult înaintea băncilor.

După comunism, însă, părinţii noştri s-au trezit în mijlocul unei noi orânduieli sociale şi economice pentru care nu au fost pregătiţi nici în familie, nici la biserică şi nici la şcoală. Cu toate acestea, principiile contabile moştenite din vechime rămân valabile şi în zilele noastre, indiferent de culoarea partidului aflat la conducere.

Bunicii şi străbunicii noştri au acumulat avere fără a avea acces la atâtea bănci şi fără a accesa atâtea tipuri de credite şi carduri de credit… Pe vremea când satele abia fuseseră conectate la electricitate, oamenii nu aveau nevoie de „instrumente financiare esenţiale” şi nici de investiţii la bursă. Se descurcau din munca câmpului şi din alte meserii precum croitoria, tâmplăria ş.a.m.d.

Pe atunci, oamenii gospodari puneau osul la treabă. Mai întâi munceau şi apoi culegeau roadele. Astăzi, însă, economia funcţionează pe invers. Toţi vor să obţină banii înainte să muncească pentru ei.  Este revoltător felul nonşalant în care statul tolerează întreaga manipulare care se petrece chiar acum sub pretextul educaţiei financiare. Statul asistă indiferent la “reprogramarea” tinerilor cărora li se inoculează ideea că viaţa nu este posibilă fără bănci.

De ce vrea Banca Transilvania şi toţi cei ce pretind că oferă „educaţie financiară” să RESCRIE regulile jocului?

Pentru că înţelepciunea populară n-a privit niciodată băncile cu ochi buni.

Datornicii nu erau bine văzuţi în societate.

A fi dator cuiva era o mare ruşine.

A fi gospodar era sinonim cu a nu avea nicio datorie. Îmi aduc aminte cât de necăjită era bunica când a aflat că mama şi-a făcut un credit… Ţăranii intuiau foarte bine că ceva e putred la mijloc chiar dacă nu reuşeau să se exprime într-un limbaj academic. Când cineva apela la un credit, însemna că nu se descurcă… că nu-i ajung banii… Că are probleme. Iar a accesa un credit bancar când deja ai probleme cu banii e ca şi cum ai pune sare pe rană. A avea un credit la bancă nu era semn bun – însemna că nu-ţi merge bine deloc de nu te poţi descurca fără ajutorul băncii…  Azi, aproape toţi sunt datornici, dar tac. Nimeni nu se laudă cu creditele pe care le are. Nu se laudă cu datoriile, ci cu realizările, pe modelul Pescobar.

De la înfiinţarea lor şi până astăzi, băncile nu au reuşit să inspire încredere. Şi pentru că nimeni nu le promovează serviciile „din gură-n gură”, băncile se văd nevoite să adopte o nouă strategie, mai agresivă, prin care să îşi asigure un flux constant de noi debitori: propriile programe de ReEducaţie financiară.

După ce au recurs la VICLENIE şi clauze abuzive faţă de „debitorii” neiniţiaţi; după ce au vândut credite şi alte produse financiare cu dobânzi şi comisioane astronomice; astăzi vin în faţa noastră pozând în Bunul Samaritean. Ele ne spun (indirect, prin toate programele de ReEducare financiară) că românii au avut experienţe negative cu băncile din cauza lipsei de educaţie financiară. Chiar şi absolvenţii care au avut note mari în liceu au ajuns să aibă probleme financiare tot din cauza lipsei de educaţie financiară. DAR… de acum totul se va schimba… Dacă elevii şi  absolvenţii de liceu vor parcurge noile programe de educaţie financiară şi se vor uita la toate videoclipurile postate de ele, nu vor mai avea niciodată experienţe negative cu băncile la fel ca părinţii lor.

Chiar aşa să fie?

Nu băncile sunt de vină că au supraîndatorat populaţia României?

Nu ele au profitat la maxim de pe urma fiecărui datornic?

Nu ele au dat ţepe şi au refuzat să manifeste clemenţă şi înţelegere faţă de debitorii bine intenţionaţi?

Ba da… Şi cu toate acestea, vina este aruncată în continuare în tabăra celor ce au îndrăznit să se îndatoreze… Vina este a celor plini de visuri, dar fără bani, care le-au căzut în plasă… A angajaţilor care au aspirat la titlul de antreprenor având idei mai mari decât capitalul lor propriu…

Iată că acum băncile, în frunte cu Banca Transilvania, caută prin toate canalele să ReEduce viitorii debitori care le vor trece pragul „online” astfel încât aceştia să le poată asigura existenţa printr-un comportament, chipurile, “responsabil”.

Ce presupune ReEducarea financiară a populaţiei?

Rescrierea „normelor” financiare începe cu confiscarea înţelepciunii populare şi reambalarea principiilor sănătoase de gestionare a banilor personali/familiali. De aceea, BT insistă disperată ca banii să fie ţinuţi la bancă… nu acasă.

Iată ce se urmăreşte de fapt:

1. ELIMINAREA CASHULUI – SĂ DISPARĂ BANII DE LA SALTEA 
   Cu alte cuvinte, se doreşte ca populaţia să renunţe de bună voie la a mai păstra bani acasă, după cum am văzut în primul episod din seria „De toţi banii”. În viziunea băncilor, lumea ideală este o lume fără CASH. Spre această lume se pare că ne îndreptăm. O lume în care toţi banii vor fi fie în conturi curente, fie în depozite bancare – adică în portmonee virtuale. Altfel spus, obiectivul băncilor este de a retrage numerarul aflat în circulaţie şi păstrarea acestuia captiv în interiorul sectorului bancar. Băncile deţin control strict asupra banilor aflaţi în interiorul sistemului! Aceşti bani sunt folosiţi pentru a întreţine iluzia conform căreia toţi banii electronici ar avea acoperire în numerar – un colţ obscur al bankingului modern în care băncile refuză şi evită să facă lumină. Dar adevărul va ieşi inevitabil la lumină, mai devreme sau mai târziu…
2. BANCARIZAREA ÎNTREGII POPULAŢII – TOŢI BANII SĂ FIE LA VEDERE, ÎN CONTURI BANCARE. Populaţia încă nu poate să dea socoteală de toţi banii care i se scurg printre degete, dar când banii vor fi doar “invizibili”, atunci îi va fi mai uşor, nu-i aşa? Chintesenţa acestei ReEducări financiare promovate agresiv chiar cu sprijinul BNR este gestionarea banilor personali/familiali DOAR prin intermediul unei instituţii financiare. Digitalizare 100%. Trecem la banii invizibili.
3. CREDITAREA FORŢATĂ A POPULAŢIEI – CREDITELE TREBUIE SĂ DEVINĂ UN “INSTRUMENT FINANCIAR ESENŢIAL” – După ce a reuşit să înlăture sentimentul de vinovăţie şi de ruşine care îi chinuia pe unii debitori, băncile mizează pe haosul financiar din vieţile oamenilor. De îndată ce vor pierde controlul asupra cheltuielilor lor, oamenilor li se va părea NATURAL să apeleze la credite. Indisciplina financiară şi lipsa unei evidenţe stricte a veniturilor şi cheltuielilor (cum ar fi FIŞA ZILEI) îi va determina pe români să recurgă la credite, inclusiv pentru nevoile de bază. În plus, după cum vom vedea şi în al doilea episod din seria „De toţi banii”, se doreşte ca populaţia să aibă o atitudine favorabilă faţă de creditare şi să nu se mai teamă de bănci. Să nu le mai privească ca pe „vulpea cea şireată” deoarece ele acum oferă şi „educaţie financiară”… Deci se dupun eforturi „uriaşe” pentru ca debitorii să poată rambursa creditele cu uşurinţă… Drăguţ din partea lor, nu-i aşa?
4. TOATĂ POPULAŢIA VA TREBUI SĂ PLĂTEASCĂ DOBÂNDĂ – Pentru bănci, dobânda este SEVA care le ţine în viaţă şi principala sursă de profit.
   Sectorul financiar-bancar este în afara economiei productive – este un parazit care se hrăneşte din munca altora. Existenţa băncilor nu are sens într-o societate în care nimeni nu accesează niciun credit purtător de DOBÂNDĂ. Nu este suficient că populaţia deja plăteşte taxe şi impozite care se transformă imediat în dobânda generată de împrumuturile suverane, ale statului (serviciul datoriei publice) accesate în vederea acoperirii deficitului bugetar. Fiecare individ trebuie să fie conectat şi îndatorat, astfel încât să datoreze DOBÂNDĂ băncilor. Aceasta va fi „jertfa” pe care o vor aduce cei ce se agaţă de sistemul bancar pentru a-şi îndeplini nevoile şi dorinţele…

Strategia naţională de educaţie financiară 2023-2030 pare să se inspire din practica companiilor MLM. Băncile manifestă o disperare la fel de mare ca cea a companiilor MLM care se tem că dacă nu vor recruta noi oameni, vor dispărea. Băncile recurg acum la „predici”, podcasturi şi discursuri manipulaoare prin care să desensibilizeze populaţia şi să atragă noi şi noi debitori – adică noi plătitori de dobânzi. Tinerii sunt MANIPULAŢI astfel încât să devină viitorii SCLAVI ai sistemului bancar – cei care vor munci tot mai mult pentru aceiaşi bani.

Cum de este posibilă această mobilizare de forţă? Datorită DESPOTISMULUI FINANCIAR perpetuat la nivel naţional şi global. Datorită faptului că băncile centrale, inclusiv BNR, nu sunt subordonate nimănui, fiind în afara procesului democratic.

Puţină educaţie financiară autentică şi nealterată

Pe lângă înţelepciunea populară, sintetizată în numeroase ziceri şi proverbe:

• Să nu te întinzi mai mult decât îţi este plapuma
• Banu-i ochiul dracului
• Cine adună la tinerețe are la bătrânețe
• Bunul gospodar își face vara sanie și iarna car

avem şi o mulţime de sfaturi financiare preluate chiar din Biblie:

• Cel ce ia cu împrumut, devine robul celui ce dă cu împrumut
• Iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor
• Bogăţia câştigată fără trudă scade, dar ce se strânge încetul cu încetul creşte.

Teologia şi economia s-au întrepătruns mereu. Anii lungi de comunism, însă, l-au înlăturat pe Dumnezeu din ecuaţie şi au dus la această separare (mentală) a tuturor ştiinţelor de teologie. Pin intermediul acestui blog încerc să reconectez măcar ştiinţele economice cu teologia şi să vă ajută să vedeţi mai clar realitatea economică în care trăim.

A fi chivernisit şi cumpătat este o virtute. Educaţia financiară primită în familie, la şcoală şi la biserică este suficientă pentru a duce o viaţă fără lipsuri materiale. Avem nevoie de atât de puţine lucruri pentru a fi fericiţi cu-adevărat!

Nu este nevoie ca băncile să vină să ne spună că trebuie să trăim în limita posibilităţilor noastre. Să fim calculaţi. Să fim disciplinaţi. Să fim atenţi la felul în care cheltuim banii. Să ne facem un buget şi aşa mai departe… ŞTIM deja toate aceste lucruri. Sau cel puţin le intuim. Ne revine datoria de a proteja înţelepciunea străbunilor de influenţele străine şi malefice ale bancherilor aşa cum protejăm şi conservăm folclorul, satele, tradiţiile, bucătăria şi tot ce este românesc…

„E mai bine să trăim fiecare pe măsura noastră, cu noroi, cu cocioabe şi cu şes — dar cu sinceritate”, spunea C. Noica… Nu avem nevoie de serviciile unui sector bancar care, după 30 de ani de capitalism, încă nu a demonstrat că aduce bunăstare.

Te vei lăsa ReEducat(ă) financiar?

Sper că te-am convins până acum că SCOPUL educaţiei financiare oferite de BĂNCI, de ASF, BVB, ISF, ARB şi alte instituţii din aceeaşi „familie” este acela de a ReEduca financiar populaţia. Tu, însă, poţi să rămâi imun la toată propaganda din podcasturile “De toţi banii” şi altele asemănătoare. Prin această „rescriere” a principiilor de management al finanţelor personale, băncile doresc să se poziţioneze ca actori principali şi esenţiali în vieţile oamenilor. Nu uita însă că tu decizi cine joacă rolul principal în viaţa ta!

Creditorii sunt acei clovni care, privind la tine cât eşti de abătut(ă) că nu ai bani suficienţi pentru a-ţi îndeplini o dorinţă, fac tot posibilul ca tu să te califici pentru un credit care să îţi îndeplinească visele. Băncile îmbracă hainele Bunului Samaritean până când te înhaţă. După aceea, se dezbracă de pelerina de „supererou” şi îşi arată adevărata faţă: de cămătari cu acte în regulă, lipsiţi de milă şi de empatie.

După cum simţim cu toţii, Strategia Naţională de REeducaţie Financiară 2023-2030 este în plină desfăşurare. Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că BNR doreşte să schimbe percepţia negativă a publicului despre sistemul bancar şi să inoculeze în mintea viitoarelor generaţii dependenţa de acesta. În mod special se doreşte desenzibilizarea populaţiei astfel încât să accepte creditarea ca pe o necesitate… Accesarea unui credit de orice fel trebuie să fie la fel de naturală precum cumpăratul unei pâini. Practic, sectorul financiar-bancar doreşte să creeze o DEPENDENŢĂ artificială şi să facă din CREDITE un DROG. În acest fel, băncile îşi asigură viitoarele „izvoare” de DOBÂNDĂ. Cu fiecare credit acordat, ele obligă pe cineva să muncească pentru ele.

Pentru bănci, creditele sunt INIMA şi SUFLETUL afacerii. De ce? Pentru că sunt generatoare de DOBÂNDĂ.

Dar acum să trecem la treabă! Să despicăm firu-n patru şi să vedem cum arată manipularea ieftină la care recurge Banca Transilvania, pe model MLM-ist, în vederea “recrutării” de noi datornici în episodul doi din seria “De toţi banii”!