În pragul alegerilor din 18 mai este tot mai vehiculat termenul “proeuropean”. Bineînţeles că Nicuşor Dan s-a declarat proeuropean, în timp ce George Simion este privit mai degrabă ca un simpatizant al Rusiei. A fi proeuropean pare o calitate superioară, care te ridică deasupra tuturor. Dar care este preţul pe care îl plătim pentru a fi în UE?
În momentul în care România şi-a deschis graniţele pentru a deveni parte a marii economii europene, nu a pierdut controlul, ci l-a cedat de bună voie. Încă din perioada de preaderare, România nu a mai fost condusă de la Bucureşti, ci de la Bruxelles. Cine nu este proeuropean nu înseamnă că este automat prorus. Poţi să ai o atitudine neutră şi să-ţi doreşti pur şi simplu ca România să fie o ţară independentă, de sine stătătoare, aşa cum şi-a dorit şi Marea Britanie. George Simion este mai degrabă un naţionalist extremist.
Casa Poporului, însă, trebuie să se întoarcă la adevărata ei menire şi să servească interesele poporului… nu pe ale altora. Casa Poporului a devenit doar un intermediar care actualizează legile ţării şi ratifică tratatele si deciziile Consiliului European. Scriem după dictare… Tot ce facem şi gândim ar trebui să se alinieze cu politica Uniunii Europene. Deşi ţările care formează Uniunea Europeană sunt capitaliste, Uniunea Europeană în sine are un caracter socialist, doar că în loc să distribuie averea din ţările bogate ţărilor sărace, are loc o absorbţie a capitalului din ţările sărace. Şi puterea de vot în Parlamentul European este dată de mărimea ţării, aşa că cele mai mari ţări (care întâmplător sunt şi cele mai bogate) au o putere mai mare de decizie, ceea ce le face mai posesive şi mai ostile.
Deşi liberală la exterior, Uniunea Europeană este cât se poate de seculară în interior. Şi nu poate să existe unitate fără uniformitate. Ceea ce a început ca o colaborare economică, s-a extins ca un mucegai în toate ariile vieţii. Uniunea Europeană manifestă un real dispreţ faţă de ideologia creştină şi îşi educă viitorii lideri pe un fundament greşit, epurat de orice dogmă creştină, care mai devreme sau mai târziu, se va întoarce împotriva ei.
Proeuropean? Acceptă puteri suprapuse
Secularismul actual este un mediu prielnic pentru curente de gândire deviante, pentru anarhie şi pentru dictatură financiară. Imoralitatea şi egoismul pavează calea spre sălbăticie – un teritoriu în care cei mari îi exploatează pe cei mici şi subdezvoltaţi. România se numără printre victimele junglei economice, de aceea ni se pare că avem o economie de subzistenţă. Cu cât alergăm mai mult după bogăţie, cu cât ne îndatorăm mai mult, cu atât parcă ne îndepărtăm de obiectiv. În loc să prosperăm, ca naţiune, ne afundăm şi mai mult în deficit bugetar. Cu o economie firavă şi lipsită de vigoarea pe care o au economiile capitaliste din vest, neexpuse la decenii de socialism, România a eşuat în parcursul ei european. Dintr-un stat liber şi suveran, pentru care mulţi au plătit cu viaţa lor, a devenit o colonie împărţită între marile puteri ale Europei. De la o monarhie respectată, a ajuns o ţară fără conducători capabili să identifice corect cu cine împart puterea. Preşedinţii României de după 1989 au fost nişte vasali cu capul mereu plecat.
Românii vor doar să o ducă bine la ei în ţară, însă acest deziderat este călcat în picioare de cei ce au ajuns să ne exploateze pentru că politicienii români, în decursul a 18 ani, n-au fost în stare SĂ IMPUNĂ LIMITE. Deschiderea graniţelor trebuia să vină la pachet cu o serie de limitări care să protejeze economia, cultura şi societatea românească. Dar integrarea în Uniunea Europeană pare să ceară tocmai detaşarea de ţară şi îmbrăţişarea identităţii europene şi a atitudinii europene – un libertinaj toxic şi dispreţuitor la adresa conservatorilor.
A fi pro-european în 2025 înseamnă să accepţi şi să aştepţi în tăcere implementarea PLANURILOR pe care alţii ţi le-au pregătit. Înseamnă să accepţi viziunea unor oameni aflaţi la 2000 de kilometri de capitala ţării. Înseamnă să le permiţi altora „să-ţi croiască a ta soartă”. A fi pro-european înseamnă să nu-ţi doreşti schimbare, ci să mergi cuminte pe drumul pe care alţii îl pavează pentru tine. Înseamnă să nu opui rezistenţă. Pro-europenii nu sunt PRO-ACTIVI, ci INACTIVI – ei nu depun eforturi prea mari pentru a contura un plan de salvgardare a economiei româneşti, pentru că ştiu că ideile vor veni oricum fie de la Bruxelles, fie de la FMI. Am ajuns atât de orbiţi de dorinţa de integrare în UE încât politicienii noştri nici nu mai realizează când iau decizii favorabile străinilor şi cât se poate de defavorabile propriei lor ţări.
Proeuropean înseamnă să accepţi scurgeri de capital
Odată ce am deschis graniţele, va fi foarte greu să le mai închidem vreodată. Nu poţi să faci curăţenie când toată lumea intră cu bocancii la tine în casă. Ca să facem curăţenie aşa cum se cuvine, ar trebui ca mai întâi să-i scoatem pe cotropitori din ţară – să scoatem toate companiile care căpuşează economia ţării, începând cu societăţile bancare (cu capital străin, în special) ce nu sunt altceva decât nişte simpli paraziţi neproductivi, care, sub pretextul „finanţării economiei”, absorb tot capitalul generat de creditele toxice pompate în economia ţării. Sectorul bancar trebuie privit ca o strecurătoare prin care se scurge bogăţia ţării. Fiecare cont al unei societăţi străine formează încă o gaură în acea strecurătoare.
Cum s-au îmbogăţit cele mai puternice ţări din Europa? Prin colonizare – prin invadarea altor ţări şi secătuirea lor. Prin “deschiderea de conturi” în ţări străine. Aşadar, Uniunea Europeană este, pentru ţările din vest, un mijloc de colonizare, dat fiind faptul că nu mai există noi teritorii de cucerit… Până în 1995, UE a reuşit să unească toate ţările din vestul Europei. După anul 2000, însă, sub mirajul prosperităţii aduse de o “uniune economică”, a început procesul de “integrare” (colonizare) al ţărilor subdezvoltate din estul Europei, afectate de socialism.
Hypermarketurile şi fabricile străinilor ne-au omorât satele. Ţăranii fie se mută la oraş, fie pleacă la muncă în agricultură în alte ţări din UE, când adevărata bogăţie a ţării este chiar sub picioarele lor. Deşi avem o suprafaţă mare de teren agricol, politicile UE suprapuse peste sărăcia din România, îi fac pe români să-şi lase pământul natal pentru a munci pe pământ străin. În acelaşi timp, tinerii din mediul rural, care n-au plecat, ci fac naveta la oraş, sunt momiţi cu credite ipotecare ca să se mute la bloc… iar satele sunt cumpărate de străini la bani de nimic. Pământul ţării este exploatat de iranieni, italieni, olandezi şi alţi venetici. Iar fructele şi legumele pe care le punem pe masă vin cu tirul din Turcia, Italia, Spania, Olanda, Ungaria şi aşa mai departe… Nu ne lipseşte doar capitalul, ci şi capitalul uman, precum şi capacitatea de a le reţine pe amândouă.
Salariile pe care străinii le plătesc în România se reîntorc în mare parte tot în buzunarele lor. Dar şi românul s-a obişnuit ca salariul să-i intre pe card. S-a făcut comod prea repede!!!
Proeuropean e tot una cu a fi procredit
Mai agresiv ca niciodată, sectorul bancar se implică tot mai mult în “educaţia financiară” a populaţiei, pornind chiar de la grădiniţă. Proeuropenii sunt în general oameni înglodaţi în datorii, care nu-şi pot imagina viaţa fără bănci. Iar dacă le merge prost, vina o au politicienii, nu creditorii. Noul “banking inteligent” nu duce spre bunăstare, ci doar spre stagnare şi regres. Iar băncile au grijă să cadă mereu în picioare – ele se folosesc de politicieni ca de un paravan în spatele cărora se ascund şi îşi fac de cap. În timp ce noi suntem atenţi la George Simion şi la Nicuşor Dan, Visa lansează noi “invoaţii” despre care nu se vorbeşte la TV. De curând, în Insulele Canare a fost o pană de curent care i-a lăsat pe mulţi în imposibilitatea de a plăti, deoarece toţi banii lor erau în mediul electronic. Europa dispreţuieşte banii adevăraţi (cash-ul) şi îmbrăţişează creditul (banii falşi – tastaţi din tastatură şi fără acoperire în numerar).
În plus, salariile sunt de aşa natură încât nu permit acumulare de capital decât în foarte puţine cazuri. Într-o economie sănătoasă, capitalul sporeşte prin exploatarea capitalului deja existent (moştenit). Într-o economie bolnavă, capitalul este generat de „bani inexistenţi” (de bani imaginari, de numere fără acoperire în numerar) care trebuie „returnaţi” din noul capital creat. Acesta este motivul pentru care CREDITAREA FRÂNEAZĂ CREŞTEREA ECONOMICĂ şi ţine la distanţă bunăstarea.
Oamenii cu adevărat întreprinzători nu au nevoie de banii băncilor şi au înţeles că drumul spre independenţă financiară NU trece pe la bancă. După cum putem vedea cu toţii, economia României nu este cu nimic diferită de alte economii. Economia bazată pe credit este contraproductivă. Dependenţa de sectorul financiar-bancar, însă, a creat un MONSTRU: sectorul financiar-bancar s-a transformat într-un DICTATOR. Mai exact, într-un vampir care suge sângele poporului. Şi pentru că banii sunt sângele economiei, fiecare bancă are două seringi: cu una, pompează „drogul” – adică creditele, iar cu o seringă, secătuieşte economia de viaţă, de putere… şi o lasă fără vlagă. Astfel colectează ele tot capitalul nou generat care nu face decât să acopere „cifrele fără acoperire în numerar” pe care le-a tastat la acordarea fiecărui credit – adică „recuperează” nişte bani pe care nu i-au avut niciodată.
În felul acesta, ele se îmbogăţesc şi măresc discrepanţa dintre bogaţi şi săraci. Şi ne mai mirăm că batem pasul pe loc? Ne mirăm, pentru că nici cele mai luminate minţi ale economiei româneşti nu par să înţeleagă „jocul de-a creditele”. Căci orice om normal la cap, dacă ar şti că băncile se bazează pe o asemenea înşelătorie grosolană, ar lua atitudine!!! Nu poţi să taci când înţelegi ce se întâmplă la pagina 115 din manualul de contabilitate bancară al doamnei profesoare Luminiţa Jalbă!!!
(Inclusiv faptul că ratele bancare pentru creditele ipotecare sunt percepute LUNAR nu le permite debitorilor să se folosească de salariul lor pentru a acumula capitalul necesar pentru începerea unei afaceri şi pentru generarea unei surse suplimentare de venit care să le uşureze povara financiară sau cel puţin să le ofere un plus de siguranţă şi stabilitate. Creditarea, în general, nu s-a bazat nici pe principii etice şi nici pe empatie.)
Aşadar, în timp ce proeuropenii stau cu ochii aţintiţi spre Bruxelles, România nu doar că este distrusă din exterior, ci şi din interior. Toţi cei ce lucrează în banking distrug economia propriei lor ţări fără ca ei să înţeleagă cu adevărat mecanismul prin care se produce degradarea. La fel şi cei implicaţi în sectorul financiar şi care militează pentru încurajarea populaţiei la investiţii în asigurări şi în piaţa de capital, în frunte cu ASF – un joc riscant şi speculativ în care se urmăreşte obţinerea de câştiguri „uşoare”, fără muncă.
O nouă paradigmă a muncii
A repune România pe o traiectorie sănătoasă înseamnă a înota împotriva curentului. Înseamnă a reinstaura în ţara aceasta un stil de MUNCĂ sănătos, în care recompensa vine exclusiv ÎN URMA muncii. O revenire la meritocraţie… Câtă vreme românii pot obţine recompensa ÎNAINTE să muncească, nu facem decât să ne sabotăm singuri. Chiar dacă la prima vedere se pare că prin credite se încurajează munca, dacă vom privi mai atent, tot rezultatul acelei munci este absorbit de către creditori, motiv pentru care majoritatea debitorilor rămân la acelaşi nivel la care au fost înainte de accesarea creditului. Sunt puţine poveştile de succes în urma cărora debitorii s-au îmbogăţit. (Spre exemplu, BCR promovează acum o serie de antreprenori aflaţi în plină exploatare de către bancă… care muncesc pentru a-şi plăti ratele. În ce măsură simt ei (afaceriştii) că se îmbogăţesc, este cu totul altă discuţie.)
Şi nu în ultimul rând, dacă un credit avea puterea de a crea bogăţie, după 20 de ani de creditare, România n-ar fi avut voie să fie una dintre cele mai sărace ţări din UE – ar fi recuperat decalajul. Dar pentru că nu a făcut-o, azi, pe 9 mai 2025, trebuie să privim realitatea aşa cum e – toate creditele pompate în România în ultimii 20 de ani nu au adus prosperitate.
Din nefericire, Uniunea Europeană a pus în centru sectorul bancar. Sau mai bine spus, sectorul bancar s-a înfipt cu forţa în centrul vieţii tuturor şi vine cu o politică abuzivă de “DIGITALIZARE” nesolicitată de nimeni. Băncile vin cu propriile lor inovaţii tehnologice cu care omul de rând trebuie să ţină pasul. Digitalizarea din banking nu este invenţia mediului politic sau a vreunui europarlamentar. Nu! Ci asistăm la instaurarea unei dictaturi financiare, fără niciun fel de opoziţie sau rezistenţă. Sectorul bancar nu dă socoteală nimănui, ci doar îşi impune inovaţiile. Iar în acest moment, se pregăteşte să introducă EURO DIGITAL, aducând şi mai multă confuzie şi lipsă de transparenţă.
În momentul de faţă, suveraniştii extremişti visează cu ochii deschişi la o Românie utopică. Degeaba vrem să redevenim stăpâni la noi în ţară. Răul a fost deja făcut în 2007. Uniunea Europeană a fost şi încă este un proiect îndrăzneţ, cu mulţi adepţi ce cred într-o Europă unită. Doar că, pe drum, a stins iubirea de neam şi de patrie; a eliminat graniţele dar ne-a divizat mai mult ca oricând; ne-a dat cu o mână dar ne-a luat cu două… Dacă eşti pro-european în 2025, ai tot dreptul să fii şi euro-sceptic!
Cât despre mine, ca şi creştin baptist, am convingerea că “toate lucrurile lucrează spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu” (Romani 8:28), aşa încât, oricare ar fi rezultatul alegerilor din 18 mai, ştiu că istoria se îndreaptă cu certitudine spre un nou punct culminant: a doua venire a lui Isus Hristos. Iar semnele care ne indică faptul că Biblia se împlineşte chiar în aceste momente sunt cât se poate de clare. Eu nu pentru integrarea completă în UE mă pregătesc, ci pentru integrarea în Împărăţia lui Isus Hristos, unde sper că vei fi şi tu!
Sunt Molcuţ Teofil Marius – antreprenor, florar şi economist cu 18 ani de experienţă. Obişnuit să străbat drumuri neumblate încă de pe vremea când eram editorul primei reviste de design floral din România – Florists Only, nu îmi este frică să mă avânt spre necunoscut. Din contră, cred că acolo putem găsi adevărate comori. Site-ul dupaliceu.ro s-a născut din dorinţa de a oferi tinerilor adulţi o înţelegere mai clară a realităţii economice. Având o perspectivă corectă asupra realităţii, ne vom putea bucura cu toţii de rodul muncii noastre şi vom putea transforma anii de viaţă activă în cei mai frumoşi ani…
