Liceul teologic vs liceul economic: avantaje şi dezavantaje

Am absolvit Liceul Teologic Baptist „Emanuel” din Oradea în anul 2006. Am studiat aici timp de 8 ani, deoarece m-am numărat şi printre primii elevi de gimnaziu, în 1998. După evaluarea naţională (în 2002, examen de capacitate), dorinţa mea a fost să îmi continui studiile liceale tot aici, la specializarea matematică-informatică (mate info). Dar, fiind pasionat de antreprenoriat, recunosc că una dintre opţiuni ar fi fost şi Liceul Economic “Partenie Cosma” din Oradea.  La 18 ani de la terminarea liceului, însă, aş vrea să vă ofer propria mea perspectivă asupra liceelor teologice. Ce s-a făcut bine şi ce se poate îmbunătăţi? Şi oare putem găsi asemănări între liceele economice şi liceele teologice?

Aproape fiecare ramură a creştinismului are cel puţin un liceu teologic. Câte denominaţiuni, tot atâtea licee teologice… Liceele economice, însă, nu se confruntă cu problema “confesiunilor”. Liceele economice sunt maşina de propagandă a dictaturii financiare. Fiind subordonate sistemului financiar-bancar, religia lor unică este bankingul. Ele sunt pliate pe nevoile imediate ale „economiei” – adică pe nevoile sistemului economic pe care îl deservesc. Chiar dacă economia şi teologia par două ştiinţe care se evită şi se exclud reciproc, în realitate, lucrurile stau cu totul altfel. Economia nu poate fi înţeleasă decât prin teologie.

Iată principalele licee teologice pe care le putem întâlni în România:

• Liceul teologic ortodox
• Liceul teologic greco-catolic
• Liceul teologic romano-catolic
• Liceul teologic reformat
• Liceul teologic baptist
• Liceul teologic penticostal
• Liceul teologic adventist
• Liceul teologic unitarian
• Liceul evanghelic luteran

Prin înscrierea la un liceu teologic, elevii au ocazia de a se edifica într-un mediu unitar, în care valorile şi educaţia primită acasă şi la biserică se continuă şi la şcoală, locul în care petrec o bună parte din zi. Astfel, putem spune că liceul teologic ortodox este o “anexă” a bisericii ortodoxe. Liceul teologic baptist este o “anexă” a bisericii baptiste, şi aşa mai departe. Şi mai simplu ar fi dacă am înlocui cuvântul “teologic” cu cuvântul “creştin”.

Liceele creştine au fost înfiinţate în semn de protest faţă de învăţământul de stat care a început să abandoneze orice legătură cu creştinismul autentic şi cu teologia. Mişcarea şcolilor creştine a pornit în SUA aşa cum reforma protestantă a început în Germania, prin tezele lui Martin Luther. Familiile creştine din America au observat pericolul secularizării învăţământului public şi au reacţionat imediat, trimiţându-şi copiii la şcoli care pot transmite mai departe adevărul şi credinţa creştină… De-a lungul secolelor, au fost înfiinţate o mulţime de licee creştine în SUA. Ele funcţionează şi astăzi ca şcoli private, unde elevii sunt pregătiţi pe plan academic contra cost, dar într-un mediu creştin. Desigur, o altă alternativă a rămas şi conceptul de homeschooling – educarea copiilor acasă. Nu toate familiile protestante îşi permit luxul de a-şi trimite copiii la aceste şcoli private.

În România, atât cultul ortodox cât şi cel catolic au imitat mişcările protestanţilor şi au aplicat o forţă egală, în direcţia opusă: amândouă şi-au înfiinţat propriile licee “teologice”. În realitate, liceele teologice care aparţin cultelor ortodox şi catolic pot fi asimilate şcolilor publice,deoarece şi în şcolile publice, majoritatea elevilor se identifică cu aceste două mari confesiuni, iar teologia este redusă la ora de religie. Formalismul şi tradiţiile sunt mai importante decât studiul biblic.

Liceul teologic şi discriminarea

În celelalte licee teologice este mult mai important ca elevul să provină dintr-o familie care îmbrăţişează aceleaşi valori şi acelaşi crez. Ceea ce face ca liceul teologic să fie şi “baptist” sau “penticostal” este faptul că elevii înscrişi provin din familii baptiste sau penticostale. Deschiderea liceelor baptiste sau penticostale spre celelalte culte ar trebui să fie extrem de bine gestionată. Din punct de vedere legal, însă, excluderea unui elev pe baza religiei sale sau a părinţilor intră în sfera discriminării. Liceele teologice se lovesc astfel de următoarea dilemă: cum ar putea ele să primească doar elevi de o singură confesiune când tocmai legea le interzice să îşi păstreze autenticitatea? O posibilă soluţie ar fi privatizarea.

Deoarece liceele teologice sunt “şcoli de stat”, unde învăţământul este gratuit, asistăm la o tendinţă de omogenizare a învăţământului “teologic”. Aspectul religios nu trebuie să îi incomodeze pe elevii din familii care au altă religie (sau nicio religie), aşa că accentul cade pe buna pregătire academică.

Oricine poate studia oriunde, dar în special elevii ortodocşi. Ei deţin “paşaport american” – pot intra oriunde, fără nicio problemă. Iar de toleranţa religioasă şi de libertatea de a studia într-un liceu teologic se bucură inclusiv cei intoleranţi.

Totuşi, liceul teologic nu este definit de religia elevilor, ci de denominaţiunea bisericii care îl administrează. În general, până la majorat, elevii adoptă religia părinţilor. Ei se consideră creştini ortodocşi pentru că părinţii sunt creştini ortodocşi. La fel şi în cazul elevilor evanghelici. Până la maturitate, putem spune că elevii au o religie “fluidă”, influenţabilă, nedefinitivată. Doar pentru că în liceul teologic baptist studiază şi ortodocşi nu înseamnă că trebuie coborâte standardele pentru a nu-i incomoda… Din contră. Sarcina liceului teologic rămâne neschimbată: aceea de a-i ajuta pe toţi elevii să Îl cunoască pe Dumnezeu, indiferent de religia cu care se identifică aceştia.

Top 3 licee teologice din România

Potrivit BAC+, cel mai bun liceu teologic din România în 2023, după media la bacalaureat, a fost Seminarul Teologic Ortodox „Sfânta Ecaterina” din Prislop, cu media 8,90. Pe locul doi, la egalitate – Liceul Teologic Baptist „Alexa Popovici” din Arad şi  Liceul Teologic Penticostal „Betel” din Oradea – media 8,54. Pe locul al treilea s-a situat Liceul Teologic Baptist „Emanuel” din Oradea, cu media 8,34.

Cu ce medie se intră la liceul teologic?

Şi din punct de vedere al mediilor de admitere, topul rămâne cam acelaşi. Liceul Teologic Penticostal „Betel” din Oradea preia clasamentul cu media 9,00, urmat fiind de Liceul Teologic Baptist din Timişoara, cu media 8,77. Pe locul trei, Liceul Teologic Baptist din Arad – 8,72, iar Liceul Teologic Baptist „Emanuel” din Oradea coboară pe locul patru cu media 8,70.

Toate liceele Teologice au avut o rată de promovabilitate la examenul de bacalaureat de peste 60%.

Top 3 licee economice din România

Conform informaţiilor centralizate de BAC+, după media obţinută la bacalaureat în 2023, Colegiul Economic „V. Madgearu” din Bucureşti este pe primul loc cu media 8,49. Cei 319 absolvenţi îl propulsează printre cele mai mari licee economice din ţară, pe primul loc fiind tot un rival din capitală, Colegiul Economic „Viilor” cu 391 de absolvenţi în 2023.

Pe locul doi se află Colegiul Economic „V. Madgearu” din Ploieşti cu media 8,42. Pe locul trei, Colegiul Economic “Mihail Kogălniceanu” din Focşani, cu media 8,28. La coada clasamentului se află Colegiul Economic al Banatului Montan din Reşiţa, cu o medie la examenul de bacalaureat de doar 5,32 (rată de promovabilitate de 29,8%) şi 2,3 media de admitere.

---

De ce sunt înscrişi copiii la liceul teologic?

La sfârşitul gimnaziului, majoritatea elevilor se identifică din punct de vedere religios cu religia părinţilor. În puţine cazuri, religia face ca prima opţiune pe fişa de înscriere să fie un liceu teologic. Sunt cazuri în care elevii sunt repartizaţi la un liceu teologic pe baza mediei de la evaluarea naţională, fără ca aceea să fi fost prima lor opţiune.

Aşadar, faptul că unii elevi se înscriu în final la liceul teologic nu înseamnă că părinţii lor sunt mai spirituali.

Cuvântul “teologic” ar trebui să se reflecte atât la nivel de curriculum, cât şi la nivel de climat social. Ar fi frumos ca elevii să dobândească cunoaştere din perspectivă creştină. Liceele teologice, însă, nu urmează o altă programă şcolară decât cele laice. Aşa se face că “liceul teologic” ne trimite cu gândul în primul rând la un mediu mai curat, în care se vorbeşte frumos şi respectuos – ca un fel de mănăstire. Ne imaginăm un mediu protector, care face ca cele rele să se spele, iar cele bune să se-adune. Iată o imagine măgulitoare pentru toţi părinţii care şi-ar dori ca odorul lor să rămână „un înger”, curat şi nepătat, cât mai mult timp… Însă anii de liceu coincid cu primele zvâcniri de independenţă adolescentină. Copilul de azi este pe cale să se transforme în adultul care va lua singur decizii şi îşi va croi propriul drum. 

Motivul pentru care părinţii (în special cei din mediul evanghelic) îşi îndrumă absolvenţii de clasa a 8-a spre liceul teologic este pentru că îşi doresc ca odraslele lor să devină “creştini” în adevăratul sens al cuvântului, nu doar cu numele.  Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu doar ascultători, înşelându-vă singuri. (Iacov 1:22) De obicei, părinţii din cultul baptist sau penticostal vor opta pentru liceul teologic din localitate, acolo unde există această posibilitate. Totuşi, locurile sunt limitate, aşa că mulţi copii care au crescut într-un mediu creştin ajung în licee laice, unde valorile creştine, în special puritatea sexuală, sunt ridiculizate. 

Părinţii care nu sunt preocupaţi de viaţa spirituală a copilului lor, vor alege liceul strict în funcţie de performanţele academice. Iar cele mai bune licee din oraşele mari ale ţării nu sunt teologice.

De ce sunt înscrişi copiii la liceul economic?

Liceul economic este ca un magnet pentru părinţii pragmatici şi cu diferite grade de intoleranţă religioasă.

Pentru părinţii care vor ca copilul lor să aibă o relaţie mai bună banii, liceul economic va fi în top. Oricare părinte îşi doreşte ca copilul său să o ducă mai bine decât el. Copilul trebuie să înveţe să “atragă” banii, iar într-o zi, să devină bogat, să nu-i lipsească nimic. Iar un alt punct de atracţie este faptul că studiile economice oferă numeroase posibilităţi de angajare, chiar imediat după liceu.

Fugind de îndoctrinarea religioasă, ei dau de ceva şi mai rău: îndoctrinarea economică, după cum vei vedea mai jos. 

Unii pun sufletul pe primul loc, în timp ce alţii se gândesc mai întâi la cele lumeşti…

Sunt absolvenţii liceelor teologice mai dezavantajaţi decât absolvenţii liceelor economice?

Fiecare absolvent de liceu este conştient de limitările pe care le aduce profilul şi specializarea pe care şi le-a ales la înscriere. Faptul că ai urmat specializarea „teologie” nu te împiedică să urmezi o facultate în care se pune accent pe ştiinţe exacte. Dar îţi va fi mai greu să te adaptezi, nefiind obişnuit să-ţi provoci creierul cu un anumit tip de gândire.

Dacă urmează să termini liceul teologic, profil uman, nu te panica! Există o mulţime de facultăţi pe care le poţi urma cu succes chiar dacă nu termini un profil real (mate-info, bio-chimie sau alte ştiinţe exacte):

• drept
• istorie
• geografie
• limba şi literatura română/străină
• psihologie
• teologie
• asistenţă socială
• asistent medical generalist
• management
• relaţii internaţionale
• administraţie publică

Dar nu este obligatoriu să urmezi o facultate. S-ar putea să ţi se potrivească mai bine învăţământul vocaţional. Poate eşti atras de meserii precum cea de cofetar, brutar, bucătar, frizer, zugrav, zidar, faianţor etc. După trei ani în care am urmat cursurile facutlăţii de ştiinţe economice, iată că eu am revenit la meseria de florar-decorator… Fă ceea ce iubeşti şi nu vei munci nicio zi din viaţa ta!

În ceea ce îi priveşte pe absolvenţii de licee economice, ei sunt avantajaţi în special dacă urmează cursurile facultăţii de ştiinţe economice. De asemenea, ei pot începe să muncească imediat după absolvire într-o firmă de contabilitate şi să acumuleze experienţă. În rest, în orice alt domeniu, liceul economic nu oferă prea multe avantaje.

---

Între fundamentalism şi toleranţă religioasă

Este minunat când copiii pot fi crescuţi şi educaţi într-un mediu creştin. Dar nu-i poţi ţine sub un clopot de sticlă la infinit. Desigur, unele biserici au mers şi mai departe, dorind să acopere toate ciclurile de învăţământ, de la grădiniţă la universitate, astfel încât copiii să intre în contact cu lumea „păcătoasă” şi necredincioasă cât mai târziu cu putinţă. În sfera (neo)protestantă, liceul teologic s-a vrut a fi un fel de spaţiu „sacru” în care elevii să nu cunoască păcatul – un „incubator” de sfinţi…  

Toate bune şi frumoase atâta timp cât protecţionismul nu se transformă în ură „creştinească” faţă de toţi ceilalţi. O formă de radicalizare religioasă însă este tolerată şi de biserica ortodoxă care continuă să se autointituleze drept „singura biserică adevărată”. Într-un interviu publicat pe site-ul Fundaţiei Creştine “Părintele Arsenie Boca”, părintele Justin Pârvu întăreşte această idee: “Mântuirea este doar în Biserică. Singura Biserică adevarată rămâne Biserica Ortodoxă.” Oricine l-a citit pe apostolul Pavel ştie că mântuirea se primeşte prin credinţa în Isus Hristos, în urma pocăinţei sincere… nu de la o oarecare biserică.  Până acum, biserica ortodoxă a reuşit să îşi păstreze enoriaşii aruncând cu noroi în toţi ceilalţi şi făcându-i pe oameni să se teamă să pornească în căutarea adevărului.

La fel stau lucrurile şi în biserica catolică.

Aşa cum traducerea învechită a Bibliei Sinodale îngreunează accesul la adevăr al credincioşilor şi ajută la perpetuarea tradiţiilor şi superstiţiilor, tot aşa şi manualele de economie învechite au rolul de a îndoctrina populaţia spre un anumit comportament economic. Absolvenţii nu au voie să se îndoiască de ceea ce au învăţat la orele de economie şi nu sunt încurajaţi deloc să exploreze realitatea economică dintr-o altă perspectivă. De ce? Pentru că nimeni nu are voie să rupă vraja!

După liceu, însă, fiecare elev are libertatea să descopere şi alte traduceri ale Bibliei şi să decidă singur care este religia adevărată. Şi tot după liceu, fiecare absolvent poate citi şi alte cărţi de economie pentru a cunoaşte adevărata faţă a economiei şi a realităţii în care trăieşte zi de zi…O astfel de carte este şi Planul de economisire – o carte în care îţi voi spune cum se vede economia la 18 ani de la absolvirea liceului…

Privind în urmă, Liceul Teologic Baptist “Emanuel” a fost şi este o realizare extraordinară a celei mai mari biserici baptiste din România. Fiind o biserică conservatoare, am apreciat fundamentalismul religios şi faptul că apără pilonii credinţei creştine. Însă graniţa dintre fundamentalism şi fanatism este extrem de fină. Ca în orice şcoală, unii elevi pot suferi de”superioritate”.  Unii se cred mai speciali decât cei „de dincolo de gard”, aşa cum se întâmplă şi în cele mai bune licee din România.

Între timp, cred că atitudinea faţă de elevii care provin din familii ce îmbrăţişează o altă religie decât cea baptistă s-a mai schimbat. Însă va putea liceul teologic baptist să îşi păstreze autenticitatea în timp ce-şi deschide porţile pentru familiile de altă religie?

Liceul nu mai joacă rolul de scut împotriva păcatului, căci păcatul este deja în fiecare dintre noi… ci este un loc în care fiecare poate să ia o poziţie faţă de Dumnezeu în timp ce se pregăteşte şi pe plan academic. În urmă cu 18 ani, însă, pot să spun că am studiat prea puţină teologie şi prea puţină economie. Pe atunci, încă mai începeam zilele cu rugăciune, dar parcă tot mai rar. Acceptând elevi care provin din familii ce îmbrăţişează o altă formă de creştinism, însă, există riscul ca tocmai elevii baptişti să se simtă stânjenitor în faţa celor “minoritari”. Sunt convins că menţinerea unui climat spiritual într-un liceu baptist “deschis pentru toţi” (şi care, pe de-asupra, îşi doreşte şi performanţe şcolare) este o mare provocare. Mai mult sau mai puţin spirituali, profesorii au fost mereu la înălţime.

Am studiat ceea ce aveam nevoie pentru a reuşi la BAC, nu şi în viaţă… dar asta este valabil pentru toate liceele din România. Chiar şi astăzi, în liceele teologice de orice confesiune este nevoie de mai multă teologie şi spiritualitate, dar şi de mai multă economie prezentată din perspectivă teologică. Şi în liceele economice intuiesc că vom găsi aceleaşi nevoi. Şi acolo este nevoie de teologie şi de o economie prezentată dintr-o perspectivă teologică, nu din perspectiva cenzurată din manualele şcolare. Asta dacă se doreşte vreo îmbunătăţire a climatului economic din viitor.   

Economişti radicalizaţi

Să nu credeţi că de pericolul îndoctrinării şi radicalizării sunt scutiţi elevii din liceele economice. O, nici vorbă! Economia creditului este RELIGIA pe care o îmbrăţişează cu patos toţi viitorii economişti. Dacă teologia ajută la cunoaşterea lui Dumnezeu, economia care se predă în prezent are în centru sistemul bancar şi creditul. Dacă bisericile sunt locul în care creştinii se roagă lui Dumnezeu, băncile sunt locul în care economiştii (şi nu numai) îşi răspund singuri la rugăciuni.

Aşa cum există numeroşi apologeţi creştini, tot aşa există şi numeroşi „apologeţi” ai economiei creditului. Încearcă să spui ceva rău despre sectorul financiar-bancar şi imediat se vor activa economiştii-apologeţi formaţi în liceele economice din România. Încearcă să atragi atenţia cu privire la toxicitatea creditului şi a dobânzii, şi s-ar putea să te trezeşti singur împotriva tuturor. Dacă viaţa de credinţă îndeamnă la cumpătare, la dărnicie şi la lepădare de sine, economia creditului vine şi anihilează toate constrângerile oferind libertate deplină şi glorificarea eului. Valorile creştinismului se bat cap în cap cu valorile economiei creditului din prezent.   

Poate că economiştii se cred mai intelectuali şi net superiori absolvenţilor de teologie, dar, fără să-şi dea seama, sunt mult mai radicalizaţi. S-au lăsat manipulaţi! Atât în liceele economice, cât şi în cele teologice se formează viitorii susţinători ai sistemului financiar-bancar. De la viitori debitori, la viitori angajaţi ai băncilor care se vor lupta să îndatoreze generaţiile viitoare… Religia economiei creditului este atât de adânc întipărită în ADN-ul lor şi în fiecare neuron încât cu greu va mai putea fi corectată prin lentila Bibliei. Aşa cum creştinii nu pot să conceapă viaţa în absenţa lui Dumnezeu, tot aşa şi economiştii formaţi în ultimii 30 de ani nu pot concepe viaţa fără bănci şi fără credite. Şansele ca un economist să fie şi un vehement apologet al economiei creditului sunt extrem de mari. Economiştii s-ar putea să fie mult mai fanatici decât cei mai religioşi creştini. Nici nu ştiu ce este mai periculos în ziua de azi: fanatismul religios sau fanatismul economic? Vă las pe voi să decideţi…

Prea puţină teologie în liceele teologice. Prea puţină economie în liceele economice.

Într-o ţară în care religia ortodoxă este şi religie de stat, este firesc să avem un număr mare de licee şi seminarii teologice ortodoxe, mai exact 36 la număr. Liceele teologice ar trebui să se diferenţieze de liceele laice sau teoretice. Totuşi, cu devize de genul „Fii modern, fără a renunța la valorile tradiționale!”, este lesne de înţeles că standardele sunt în scădere. Oricine poate intui cu uşurinţă faptul că pe an ce trece asistăm la o secularizare a creştinismului. Iar asta dovedeşte tocmai faptul că eticheta de „creştin” nu te face mai bun, dacă nu şi trăieşti ca un creştin.

Ar fi interesant să aflăm câţi elevi din liceele teologice se declară atei sau agnostici, ba chiar îmbrăţişează religii exotice din dorinţa de a părea mai „cool” sau din pură rebeliune adolescentină. În Barometrul Vieţii Religioase (publicat de Academia Română în colaborare cu Secretariatul de Stat pentru Culte şi LARICS în decembrie 2021), se observă clar faptul că tinerii sunt tot mai puţin religioşi: procentul tinerilor cu vârsta între 18 şi 24 de ani care se consideră religioşi este doar 36,7%, identic cu al celor care nu se consideră religioşi.

Într-un liceu teologic, şansele ca un elev să provină dintr-o familie religioasă sunt destul de mari, în timp ce în liceele economice, elevii sunt eterogeni şi este posibil să fie mult mai puţin religioşi. Ar trebui să ne fie groază de noua generaţie de copii crescuţi „fără frică de Dumnezeu”, în familii de creştini nepracticanţi. Dacă în familiile ortodoxe tradiţionale şi în cele catolice, religiozitatea este mai degrabă exteriorizată (prin gesturi (semnul crucii), prin obiceiuri, prin respectarea tradiţiilor, prin icoane şi crucifixe), în familiile (neo)protestante religiozitatea este interiorizată, accentul fiind pus pe relaţia personală (neintermediată) cu Dumnezeu. Faptul că credinţa porneşte din interior spre exterior, îi face pe elevi mai „cuminţi”: sunt mai atenţi la felul în care vorbesc, sunt mai cumpătaţi, mai rezervaţi… Comportamentul este doar o continuare naturală a credinţei. Dacă în liceele laice, bunul simţ este pe cale de dispariţie, în liceele teologice, cred că bunul simţ n-a murit încă…

Liceul teologic pavează drumul de la necredinţă la credinţă

Nu doar la biserică, ci şi în clasele liceului teologic poate fi semănată sămânţa credinţei, care la un moment dat… va încolţi sau nu. Liceul teologic trebuie să fie locul în care fiecare elev (şi profesor) se poate apropia de Dumnezeu. Cuvântul teologie înseamnă de fapt „cunoaşterea lui Dumnezeu” (theos – Dumnezeu, logia/logos –  cuvânt, vorbire, ştiinţă). În cadrul liceului teologic ar trebui să se aloce mai mult timp pentru aprofundarea naturii lui Dumnezeu, a principalelor doctrine, a crezului creştin şi a tot ce înseamnă să trăieşti ca un creştin adevărat, autentic… Sau „născut din nou” – o exprimare evitată de marile biserici creştine deoarece nu îşi găseşte locul printre multitudinea de doctrine şi tradiţii. Ce sens mai are „să te naşti din nou”, dacă ai primit botezul când erai copil mic? Şi dacă toţi mergem în cer, ce importanţă mai are cum trăim?

În liceul teologic ar trebui ca ştiinţa să se îmbine cu teologia. Din păcate, manualele după care studiază elevii din liceele teologice sunt aceleaşi după care studiază şi elevii din şcolile laice. Nu este un lucru rău că ştim cum gândesc „cei din afară”. Dar atunci, cu ce este liceul teologic mai presus decât un liceu secular? Dacă elevii nu pot conecta ştiinţa cu teologia, la ce le foloseşte toată învăţătura? Nu cumva, prin omisiune, elevii sunt “programaţi” pentru a deveni victimele de care are nevoie sistemul financiar-bancar? În loc să li se prezinte ambele părţi ale monedei, elevilor li se prezintă doar o singură parte… În loc să fie lăsaţi să aleagă cum vor să-şi trăiască viaţa, elevii sunt împinşi de la spate în economia creditului – SINGURA ECONOMIE ADEVĂRATĂ!

Liceul teologic şi ora de religie

Cel mai mare pericol în liceul teologic este de a “concentra” spiritualitatea strict în ora de religie. Desigur, ora de religie este importantă pentru a-i ajuta pe elevi să se familiarizeze cu limbajul spiritual, duhovnicesc. Ora de religie este vitală pentru aprofundarea Bibliei, precum şi pentru explorarea celorlalte religii… Dar dacă “teologic” înseamnă doar o oră de religie pe săptămână, la fel ca şi în celelalte licee, atunci “teologic” este doar un simplu adjectiv. 

Pentru un creştin, Biblia este mai mult decât o carte de istorie sau de poveşti – este chiar Cuvântul lui Dumnezeu. Este o carte care oferă răspunsuri la toate frământările sufletului. Iată de ce cred că în liceul teologic, studiul biblic nu ar trebui să fie la fel de superficial precum studiul economiei. Liceele teologice ar trebui să ofere un studiu biblic continuu… Toate materiile pot fi REconectate la teologie. Iar a avea o Biblie pe bancă ar trebui să devină obligatoriu.

Din dorinţa de a câştiga un număr cât mai mare de adepţi şi de „susţinători”, bisericile creştine s-au întrecut în a îndulci creştinismul astfel încât să nu deranjeze şi să nu producă schimbări majore în viaţa oamenilor, dar mai ales a tinerilor.

Aşa cum în economie s-a inversat ordinea firească a lucrurilor, aşa s-a inversat şi în creştinism. Faptul că denaturarea adevărului Biblic trece nepedepsită face ca nici manualele şcolare să nu mai fie supuse unei rigori morale, în special în sfera umanistă şi vocaţională. Cine mai are timp să ia la puricat manualele şcolare şi să scoată la suprafaţă toate ereziile promovate ca „adevăr” şi pe care elevii trebuie chiar să le memoreze?

În liceul teologic în care liderii religioşi sunt cu adevărat interesaţi de viaţa de după liceu a elevilor, se va vorbi deschis despre PĂCAT şi despre SFINŢENIE, precum şi despre IAD şi despre RAI. Adevărata tragedie este când elevii părăsesc liceul teologic fără să creadă cu adevărat în IAD. Cultura zilelor noastre pur şi simplu ridiculizează tot ce ţine de lumea demonică: iadul, diavolul şi demonii sunt celebraţi şi ridiculizaţi în videoclipuri muzicale, în filme, în cărţi şi în jocuri video. Elevii sărbătoresc Halloween încă din grădiniţă… Fără doar şi poate, asistăm la o americanizare a planetei, dar despre acest subiect voi scrie într-un articol viitor.

Liceul teologic va prezenta realitatea spirituală cu onestiate şi se va vorbi atât despre Rai şi Dumnezeu cât şi despre iad şi Satan.  

Se va vorbi deschis despre războiul spiritual precum şi despre semnificaţia jertfei lui Isus Hristos. Elevilor li se va spune fără ocolişuri faptul că nu ne naştem creştini, ci devenim creştini. Până la ultimul sunet de clopoţel, fiecare elev din liceul teologic ar trebui să ia o decizie cu privire la viaţa lui – o decizie perfect conştientă şi raţională. Cum va trăi după liceu? Va trăi pentru cer, ca un creştin autentic, într-un proces de sfinţire? Sau se va complace în starea în care este, fără să facă nicio schimbare, chiar cu riscul de a-şi petrece eternitatea în iad?

Suntem mai spirituali decât ne place să credem

După cum bine a observat şi teologul Pierre Teilhard de Chardin, noi nu suntem nişte fiinţe umane care se bucură de o experienţă spirituală, ci suntem fiinţe spirituale care se bucură de o experienţă umană. După liceu, însă, cei mai mulţi absolvenţi amână să ia o decizie cu privire la eternitate cât de mult pot. Şi nu doar atât! Ei se şi complac cu viziunea despre lume şi viaţă pe care au dobândit-o de-a lungul anilor de liceu. În unele licee teologice din România se predă atât de puţină teologie încât pur şi simplu ar trebui să îşi schimbe denumirea. Şi din păcate, orele de religie sunt primele sacrificate, mai ales în clasa a XII-a… Orele de religie sunt orele de la care se chiuleşte cel mai mult. Deşi ar trebui să fie printre cele mai importante materii, iată că ora de religie pare să fie considerată la fel de „inutilă” şi în liceele teologice ca în cele laice.

Totuşi, consider că este tot un avantaj faptul că fiecare elev dintr-un liceul teologic este mai aproape de înţelegerea jertfei lui Isus Hristos şi a planului de mântuire al lui Dumnezeu. Cea mai mare tragedie pentru un elev este să părăsească liceul teologic în care a învăţat ani de zile fără să aibă siguranţa mântuirii. Să părăsească liceul “aproape mântuit”. Este timpul ca liceele teologice să producă mai mulţi candidaţi „pentru cer” decât „pentru iad”!

Liceul teologic – de la erezie la adevăr

Am ajuns în era în care poţi să spui tot ce vrei, dar tot ce vrei să spui s-ar putea să jignească pe cineva. Asta numim noi libertate de exprimare. Nu mai pedepsim denaturarea adevărului biblic. Nu mai etichetăm ereziile şi minciunile. Şi nu mai etichetăm păcatul. Poţi să-i numeşti pe oameni oricum, dar nu păcătoşi. Şi uite-aşa, într-un mediu creştin în care fiecare denominaţiune îi numeşte pe ceilalţi „mincinoşi”, dacă vrei să afli adevărul, trebuie să îl cauţi din toată inima şi cu o inimă deschisă.

La fel şi în economie. Poţi să te atingi de oricine, dar nu de sistemul financiar-bancar – echivalentul BOR în economie. De ani buni scot la suprafaţă ereziile care se perpetuează prin manualele de ştiinţe economice, dar lumea este atât de obişnuită să trăiască în ele, încât nu mai are puterea să reacţioneze în vre-un fel în momentul în care sunt scoase la suprafaţă. Cine vrea să afle adevărul, nu trebuie să mă creadă pe cuvânt. Este liber să-l caute!  

Liceul teologic ar trebui să îi apropie pe elevi de Dumnezeu şi de adevărul cel mai pur. Şi cunoscând adevărul Biblic, să poată să identifice toate derapajele care s-au scurs în manualele de biologie, de economie, de religie, de psihologie şi aşa mai departe. Liceul teologic încă poate readuce teologia în acele ştiinţe care evită dinadins să se mai intersecteze cu creştinismul.

Nu există şcoala perfectă. În ciuda tuturor neajunsurilor, liceul teologic încă este privit cu ochi buni de către părinţi. Iar asta mă bucură. Aceştia merită să aibă certitudinea că copiii lor vor fi educaţi “în sânul bisericii”, într-un mediu cu valori şi principii creştine, unde atât elevii cât şi profesorii sunt atenţi la vocabular, la comportament şi la ţinutele vestimentare… şi nu se sfiesc să vorbească deschis despre adevăr şi erezie.

Un astfel de liceu sper să rămână şi Liceul Teologic Baptist „Emanuel” din Oradea – un liceu de top care să se bucure de un renume bun mulţi ani de acum înainte. Am absolvit acest liceu în urmă cu 18 ani şi încă sunt mândru de acest lucru… Nu m-am simţit dezavantajat nicio secundă!